#aprinz
- aprînz — Variantă grafică veche (utilizând litera î din i conform normelor ortografice anterioare) pentru regionalismul 'aprânz'; masă luată înainte de prânzul principal, echivalentă cu o gustare de dimineață sau un mic dejun mai consistent consumat de țărani înaintea arșiței amiezii.
- aprinzăcios — Care se aprinde ușor; material sau substanță care ia foc cu mare ușurință, având o inflamabilitate crescută. În sens figurat, moral sau comportamental, descrie o persoană extrem de impulsivă, iute la mânie, temperamentală ori pasională, care reacționează violent sau afectuos la cel mai mic stimul extern.
- aprinzăciune — Termen regional sau abstract rar întâlnit în subgraiurile intracarpatice, utilizat ca sinonim pentru 'aprinsoare' sau 'aprindere'; definește calitatea, starea sau procesul psihic de înflăcărare intensă, pasiune mistuitoare ori starea fizică febrilă a corpului. În structura lexicului arhaic, cuvântul asociază forța distructivă a focului cu izbucnirile temperamentale sau colerice ale unui individ.
- aprinzare — Variantă fonetică regională sau formă nominală arhaică pentru substantivul 'aprindere'; acțiunea de a aprinde un foc sau un corp combustibil, ori starea de combustie rezultată. În sens figurat, înregistrat în unele manuscrise vechi, redă izbucnirea bruscă a unei stări de mânie, înflăcărare sau pasiune pătimașă, păstrându-și astăzi o valoare pur documentară și filologică.
- aprinzătoare — Mecanism, dispozitiv portabil sau substanță chimică special utilizată pentru aprinderea focului, a unui arzător de aragaz sau a unui material combustibil (de exemplu, o aprinzătoare cu cuarț sau o pastilă inflamabilă). Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular sau plural a cuvântului 'aprinzător', descriind o entitate, o rază ori o piesă mecanică ce posedă proprietatea structurală de a declanșa arderea ori iluminarea.
- aprinzător — Aparat, dispozitiv mecanic ori electronic sau substanță chimică utilizată pentru a declanșa scânteia ori flacăra necesară aprinderii unui combustibil sau a unui arzător; de asemenea, în sens istoric, desemna persoana însărcinată cu aprinderea lămpilor stradale. Ca adjectiv, descrie un element, un corp ori o rază ce posedă capacitatea structurală de a provoca arderea, combustia sau iluminarea.
- aprinzătoriu — Formă adjectivală arhaică sau variantă grafică veche pentru cuvântul 'aprinzător'; care are proprietatea sau puterea structurală de a aprinde, de a înflăcăra ori de a da foc. Folosit în textele religioase pre-moderne ori în manuscrisele de cancelarie, termenul descrie elemente fizice, raze solare intense sau, în sens figurat, manifestări spirituale arzătoare.
- aprinzătură — Variantă fonetică regională sau corupție grafică locală pentru substantivul 'aprinsătură'; termen medical popular utilizat în comunitățile rurale izolate pentru a descrie o inflamație febrilă, o infecție acută a pielii (abces, furuncul) sau sensul arhaic de pneumonie severă (aprindere de plămâni), considerată în trecut drept un dezechilibru caloric intern al corpului.
- aprinzeală — Termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități rurale pentru a desemna starea de înflăcărare bruscă, entuziasm pătimaș, surescitare sau iutețe la mânie a unui individ; de asemenea, în mod concret, poate indica o febră ușoară sau o roșeață pasageră a chipului declanșată de o emoție intensă sau de efort fizic.
- aprinzibil — Care se poate aprinde, care este susceptibil de a lua foc sau de a intra în combustie sub acțiunea unei scântei ori a unei surse de căldură. Acest termen structural de nișă este utilizat uneori în analizele tehnice industriale sau de laborator ca sinonim livresc pentru proprietatea de inflamabilitate a gazelor ori materialelor sintetice.