#apleca

• apleca — A înclina, a coborî sau a îndoi o parte a corpului ori un obiect dintr-o poziție verticală într-o direcție oblică sau descendentă; ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a-și curba statura ca semn de respect, salut ori reverență. În sens figurat, exprimă acțiunea mentală de a se dedica, a studia cu atenție deosebită, a analiza în profunzime un fenomen sau a manifesta bunăvoință, condescendență ori supunere structurală față de o autoritate.
• aplecăcios — Care manifestă o tendință exagerată spre aplecare fizică, plecăciuni și reverențe; în sens figurat și social, descrie o persoană excesiv de supusă, slugarnică, lingușitoare sau servilă, care își modifică structural comportamentul și demnitatea pentru a intra în grațiile unei autorități ori ale unui superior.
• aplecăciune — Înclinare adâncă a corpului sau a capului executată ca semn de respect, salut, stimă profundă, reverență ori supunere în fața unei persoane cu un statut deosebit. În sens abstract sau religios, reprezintă actul de venerare, umilință spirituală și deferență structurală manifestat în cadrul unui ritual sau în relațiile sociale formale.
• aplecare — Acțiunea de a apleca și rezultatul ei direct; mișcare fizică de înclinare, îndoire sau coborâre a unui corp. În sens figurat și psihologic, reprezintă o predispoziție naturală, o tendință structurală, un talent înnăscut, o atracție spirituală ori o vocație deosebită a unui individ spre un anumit domeniu de activitate, studiu, artă sau comportament social.
• aplecat — Care se află în poziție înclinată, gârbovită sau îndoită în raport cu o axă verticală ideală; în sens postural, descrie o persoană a cărei statură este lăsată în jos din cauza vârstei, a oboselii ori ca semn de respect. În sens figurat, se referă la un individ care prezintă o înclinație deosebită, un interes structural, un talent înnăscut sau o predispoziție intelectuală stabilă către un anumit domeniu al cunoașterii sau al artei.
• aplecate — Formă flexionară de plural (pentru genul feminin și neutru) a adjectivului variabil 'aplecat'; descrie mai multe obiecte, structuri sau persoane care se află într-o stare de înclinare oblică ori curbare descendentă. În sens abstract, se aplică unor minți, atitudini sau preocupări umane orientate cu multă seriozitate și determinare structurală spre un scop precis, o disciplină științifică ori o activitate culturală.
• aplecătoare — Structură constructivă, element de acoperiș sau paravan amenajat în pantă oblică, folosit pentru a devia cursul apelor pluviale ori pentru a proteja o intrare împotriva intemperiilor; ca adjectiv feminin, descrie o unealtă, o piesă mecanică sau o persoană care efectuează operațiunea de înclinare ori basculare a unui recipient într-un flux industrial.
• aplecător — Dispozitiv mecanic, utilaj industrial sau unealtă specializată utilizată pentru a înclina, a bascula ori a întoarce piese grele, containere ori lingouri în timpul fluxului tehnologic; ca adjectiv, descrie un mecanism, un braț hidraulic ori un comportament care determină înclinarea fizică a unei structuri în raport cu un plan stabil.
• aplecătură — Poziție fizică, stare sau formă a unui corp ori obiect care prezintă o înclinare, o curbură oblică sau o îndoire spre pământ în raport cu o axă verticală ideală. În sens popular sau figurat, poate descrie o deformație posturală permanentă ori o pantă mică a unui teren degradat structural.