#anglica

• alastincă — Denumire regională rară sau arhaism textil folosit în anumite comunități rurale din vestul sau nordul țării pentru a desemna o panglică îngustă, un șiret elastic, o bentiță colorată ori un element structural de prindere și fixare a componentelor costumului popular tradițional (cum ar fi cămașa ori poalele); fâșie textilă îngustă utilizată de femei pentru legarea părului sau ornamentarea portului. Acest termen este atestat în chestionarele lingvistice dedicate culturii materiale tradiționale.
• alvălucă — Formă regională sau arhaism lexical rar întâlnit în subdialectele limbii române, utilizat pentru a descrie o fâșie îngustă de pânză, o panglică textilă simplă, un element de ornament popular sau o mică decorațiune vestimentară tradițională; variantă feminină strâns legată de termenul 'alvăluc'.
• anglica — Adjectiv latin la genul feminin singular (sau neutru plural) însemnând 'engleză' sau 'specifică Angliei', utilizat pe scară largă ca descriptor structural în nomenclatura binară botanică și zoologică. Ca entitate taxonomică binedefinită, individualizează specii de plante (precum Drosera anglica) sau faună al căror areal nativ de dezvoltare sau loc de colectare inițial este localizat în spațiul insular britanic.
• anglican — Adept al anglicanismului sau membru al Bisericii Angliei; ca adjectiv, care aparține anglicanismului, specific acestei doctrine creștine sau instituțiilor ecleziastice organizate în cadrul acesteia. Din punct de vedere structural, termenul definește elemente de cult, teologie și ierarhie bisericească binedefinite, care au apărut în secolul al XVI-lea în urma Reformei din Anglia inițiate de regele Henric al VIII-lea.
• anglicană — Femeie de confesiune anglicană; ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin pentru acțiuni, comunități, dogme sau trăsături binedefinite care aparțin sau sunt specifice anglicanismului. Termenul se regăsește structural în sintagme fundamentale ale istoriei religiilor, precum Biserica Anglicană, definind instituția ecleziastică de stat din Anglia.
• anglicanism — Confesiune și doctrină creștină protestantă, apărută în secolul al XVI-lea în cadrul Reformei din Anglia, când Biserica Angliei s-a separat structural de autoritatea papală de la Roma sub conducerea regelui Henric al VIII-lea. Acest sistem teologic binedefinit se caracterizează printr-o poziție intermediară (via media), păstrând structura ierarhică liturgică de tip episcopal catolic, dar integrând dogme fundamentale ale reformei protestante, cum ar fi autoritatea supremă a Sfântului Scripturi și mântuirea prin credință.
• anglicanizm — Formă grafică variantă, parțial învechită sau erorilor de tipar (ortografie cu 'z'), utilizată uneori în trecut sub influența altor sisteme lingvistice slave sau germane pentru a desemna anglicanismul. Ca element structural în lexicografia istorică românească, documentează fluctuațiile de adaptare ale sufixelor neologice străine înainte de fixarea definitivă a normei academice moderne cu litera 's'.
• baederă — Termen regional rar întâlnit în unele graiuri din vestul țării, utilizat pentru a desemna o panglică lată din bumbac sau mătase, un cordon textil sau o bentiță colorată folosită de femei pentru prinderea părului ori ornamentarea costumului popular. Într-un sens secundar, cuvântul poate indica o sfoară groasă sau o legătură din pânză folosită în gospodărie pentru fixarea sacilor ori a pachetelor.