#amuletă
- abraxas — Cuvânt mistic, utilizat inițial de sectele gnostice (în special de Basilide) pentru a desemna divinitatea supremă sau conducătorul celor 365 de ceruri, valoarea numerică a literelor sale în greacă fiind exact 365; (prin extensie) amuletă, piatră gravată cu această emblemă talismanică reprezentând o creatură cu cap de cocoș, trup de om și picioare formate din șerpi.
- amulet — Obiect de dimensiuni reduse, adesea gravat, sculptat sau confecționat din materiale prețioase, pietre ori metal, căruia superstiția populară sau credințele religioase îi atribuie o putere magică magică de a proteja posesorul împotriva spiritelor malefice, a bolilor și a ghinionului. Reprezintă un element arhetipal de cult, utilizat din antichitate ca scut simbolic purtat la gât sau păstrat în spațiile locuite.
- amuletă — Obiect mic (piatră, metal, medalion) căruia credința populară îi atribuie însușiri magice de apărare împotriva bolilor, a spiritelor rele sau a nenorocirilor. Spre deosebire de un talisman, care este considerat un magnet pentru noroc și energii pozitive, amuletei îi este atribuit un rol preponderent defensiv, funcționând ca un scut spiritual purtat la gât, la încheietură sau plasat în interiorul unei locuințe.
- apotropeu — Obiect, simbol, ritual, amuletă sau formulă magică folosită din timpuri ancestrale pentru a respinge influențele nefaste, a alunga spiritele malefice și a neutraliza blestemele sau deochiul. Ca adjectiv, descrie orice element decorativ sau cultural învestit cu o funcție simbolică de protecție divină sau magică împotriva forțelor obscure.
- apotropism — Ansamblul practicilor superstițioase, credințelor magice și manifestărilor ritualice prin care o comunitate sau un individ încearcă să se apere de spiritele malefice, de deochi, de boli sau de forțele supranaturale distructive. Acest sistem de gândire magică fundamentează utilizarea amuletelor și a formulelor de alungare a răului în diverse culturi arhaice sau contemporane.
- baer — Variantă fonetică regională pentru 'baier' sau 'baieră'; curea, sfoară, ață grosieră ori fâșie de piele atașată unui obiect (traistă, chimir, clopot, opincă) pentru a servi la suspendare, purtare sau strângere. În credințele populare, termenul poate desemna și ața de care se prindeau amuletele sau mătaniile purtate la gât pentru protecție împotriva deochiului.
- băierușă — Diminutiv arhaic pentru o amuletă mică, o punguță textilă sau un săculeț purtat la gât care conține ierburi de leac, cărbuni, sare sau alte elemente magice cu rol de protecție împotriva deochiului și a bolilor. De asemenea, în unele graiuri regionale, termenul poate desemna o fetiță sau o tânără femeie despre care se crede că are darul de a descânta ori care asistă la ritualurile de băierire.