#amanta

• agamospermie — Formă de apomixie la plantele superioare (spermatofite) în cadrul căreia semințele se formează în mod direct, fără fuziunea gametilor masculi și femeli. Din punct de vedere structural, embrionul ia naștere dintr-o celulă diploidă a ovulului (cum ar fi nucela sau integumentul) ori dintr-o oosferă nefecundată, rezultând semințe viabile care conțin descendenți identici genetic cu planta mamă.
• albumen — Substanță organică hrănitoare (endosperm) care înconjoară embrionul din sămânța unor plante superioare; albușul oului de pasăre sau de reptilă considerat ca mediu nutritiv proteic primordial pentru dezvoltarea embrionară.
• albuminos — Care conține albumină, de natura albuminei sau bogat în proteine solubile; care se referă la țesuturile, fluidele biologice ori semințele plantelor superioare ce încorporează o cantitate însemnată de endosperm hrănitor proteic.
• aleuronic — Care se referă la aleuronă, care aparține aleuronei sau care conține o cantitate mare de granule proteice de rezervă. În biologia vegetală structurală, termenul descrie țesuturile, celulele sau straturile seminale definite printr-o activitate enzimatică intensă și prezența incluziunilor azotoase cristaloide implicate în metabolismul germinativ al plantelor.
• alosperm — Despre semințe sau plante: sămânță formată în urma polenizării încrucișate (alogamiei), având un embrion cu material genetic combinat de la doi genitori distincți; ca adjectiv, descrie structura sau țesutul seminal rezultat din fertilizarea exogenă, caracterizat printr-o variabilitate genetică sporită și adaptabilitate superioară față de semințele rezultate din autofecundare.
• Alsomitra — Gen de plante agățătoare (liane) perene din familia Cucurbitaceae, originare din pădurile tropicale ale Asiei de Sud-Est, Indoneziei și Australiei. Acest taxon structural se remarcă prin fructele sale mari sub formă de capsulă globuloasă sau pântecoasă și, în special, prin semințele sale aripate unice (cum sunt cele ale speciei Alsomitra macrocarpa), ale căror aripi membranoase aerodinamice imită zborul unui glisor sau aeroplan, servind istoric ca sursă de inspirație pentru pionierii aviației moderne.
• Alsomitra sarcophylla — Denumire științifică latină pentru o specie distinctă și rară de liană erbacee perenă din genul Alsomitra, familia Cucurbitaceae, întâlnită în pădurile tropicale asiatice. Această plantă agățătoare se remarcă structural prin frunzele sale cărnoase, suculente sau îngroșate (sarcophylla), adaptate pentru reținerea apei în perioadele cu umiditate redusă, și prin capsulele sale specifice producătoare de semințe aerodinamice.
• aluat — Pastă omogenă, densă și elastică, obținută prin frământarea făinii (de grâu, secară etc.) cu apă sau lapte, la care se adaugă adesea drojdie, sare, grăsimi, ouă sau zahăr, utilizată ca bază pentru prepararea pâinii, a cozonacilor, a prăjiturilor și a altor produse de panificație.
• amantă — Femeie care se află într-o relație amoroasă, intimă și afectivă cu o persoană, în afara cadrului oficial sau legal al unei căsătorii; iubită clandestină. În istorie, termenul făcea adesea referire la femei cu un statut social influent (precum amantele regale), care dețineau o poziție recunoscută neoficial la curte, beneficiind de privilegii economice și politice deosebite.
• amantlâc — Relație amoroasă, intimă și clandestină desfășurată în secret între două persoane, dintre care cel puțin una este de obicei implicată într-o căsătorie sau legătură oficială paralelă; legătură extraconjugală. Termenul poartă o încărcătură peiorativă sau ironică în vorbirea curentă, definind atât starea de infidelitate, cât și totalitatea comportamentelor ori secretelor specifice unei astfel de aventuri.
• amfisperm — Care are semințe înconjurate de un înveliș dublu sau structuri seminale cu dispunere bilaterală; termen morfologic ce descrie plantele sau organele vegetale ale căror semințe prezintă un înveliș protector exterior dedublat ori o configurație simetrică pe ambele fețe ale axului placentar. Acest tip structural asigură o rezistență sporită a embrionului în medii climatice instabile.
• ancistrocarp — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o plantă, o structură anatomică sau un fruct care prezintă cârlige, peri încovoiați ori apendice uncinate pe suprafața sa. Această caracteristică morfologică este o adaptare evolutivă crucială pentru epizoocorie, permițând fructelor sau semințelor să se atașeze cu ușurință de blana animalelor sau de hainele oamenilor pentru a fi dispersate la distanțe mari.
• anemochor — Despre plante, fructe, semințe sau spori a căror dispersare, răspândire ori propagare în spațiu se realizează structural prin intermediul curenților de aer sau al vântului. În sens biologic, termenul descrie un organism sau un mecanism adaptativ adaptat pentru anemocorie, prezentând adesea structuri ușoare, aripi sau peri mătăsoși care facilitează plutirea.
• anemochoră — Forma de gen feminin a cuvântului 'anemochor'; despre o plantă, sămânță ori formă biologică a cărei răspândire depinde structural de vânt. În fitocenologie, definește o specie sau o comunitate vegetală în care majoritatea diasporelor sunt adaptate pentru a fi purtate de curenții de aer.
• anemochorie — Fenomen biologic sau strategie ecologică de răspândire a diasporelor (semințe, fructe, spori sau polen) ale plantelor prin intermediul curenților de aer sau al vântului. Această adaptare structurală evolutivă implică dezvoltarea unor modificări anatomice specifice, cum ar fi papusul la Asteraceae sau aripioarele membrană la Aceraceae, optimizând flotabilitatea și dispersia pe distanțe mari.
• anemocor — Variantă ortografică standardizată pentru 'anemochor', desemnând plante, fructe, semințe sau spori a căror dispersare, răspândire ori propagare în spațiu se realizează structural prin intermediul curenților de aer sau al vântului. În sens biologic, descrie un organism sau un mecanism adaptativ adaptat pentru anemocorie, prezentând adesea structuri ușoare, aripi sau peri mătăsoși care facilitează plutirea.
• anemocoră — Forma de gen feminin a cuvântului 'anemocor'; despre o plantă, sămânță ori formă biologică a cărei răspândire depinde structural de vânt. În fitocenologie, definește o specie sau o comunitate vegetală în care majoritatea diasporelor sunt adaptate pentru a fi purtate de curenții de aer.
• anemocorie — Variantă ortografică curentă și standardizată pentru 'anemochorie', definind fenomenul biologic sau strategia ecologică de răspândire a diasporelor (semințe, fructe, spori sau polen) ale plantelor prin intermediul curenților de aer sau al vântului. Acest mecanism structural adaptativ permite extinderea arealului speciilor vegetale fără consum de energie din partea organismului.
• anemohidrocor — Despre plante, specii vegetale, semințe sau diaspore a căror dispersare și răspândire în spațiu se realizează structural prin acțiunea combinată a vântului (curenților de aer) și a apei (curenților acvatici). Acest mecanism ecologic hibrid este caracteristic plantelor de mlaștină, de luncă sau de deltă, ale căror fructe ușoare plutesc pe apă și sunt propulsate simultan de adierile eoliene.
• anemomirmecocor — Despre plante, specii vegetale, semințe sau diaspore a căror dispersare și răspândire în spațiu se realizează structural prin acțiunea combinată a vântului (anemocorie) și a furnicilor (mirmecocorie). Acest mecanism ecologic hibrid sau bifazic implică cel mai adesea purtarea inițială a seminței ușoare sau înaripate de către curenții de aer, urmată de colectarea și transportul acesteia la sol de către furnici atrase de prezența unui elaiozom (apendice nutritiv lipidic).