#aloe

• Agave americana — O specie celebră de plantă suculentă și xerofită din genul Agave, originară din Mexic și Statele Unite, dar aclimatizată pe scară largă în întreaga lume, inclusiv în bazinul mediteraneean. Este cunoscută popular sub numele de agava americană sau planta secolului datorită credinței eronate că înflorește o singură dată la o sută de ani; se remarcă prin dimensiunile sale impresionante, frunzele cenușiu-verzui cu margini spinoase și o inflorescență spectaculoasă ce poate atinge până la opt metri înălțime.
• aloe — Nume comun dat plantelor suculente din genul Aloe, recunoscute pentru frunzele lor cărnoase, lanceolate, dispuse în rozetă, care conțin un gel fluid cu proprietăți terapeutice; termenul se folosește adesea în limbajul curent pentru a desemna sucul, extractul medicinal sau loțiunile realizate din aceste plante xerofite.
• Aloe aristata — Specie de plantă suculentă perenă din familia Asphodelaceae, originară din regiunile muntoase din Africa de Sud și Lesotho, cultivată pe scară largă ca plantă decorativă de interior sau de grădină datorită rezistenței sale remarcabile la frig și secetă. Clasificată recent de unii botaniști în genul Aristaloe (ca Aristaloe aristata), această plantă crește sub formă de rozetă densă, joasă, formată din frunze lanceolate de un verde-închis, acoperite cu tuberculi albi și terminate cu filamente lungi aristate.
• Aloe brevifolia — Specie pitică de plantă suculentă perenă din familia Asphodelaceae, endemică în zonele de coastă și stâncoase din provincia Western Cape, Africa de Sud, clasificată ca specie amenințată în habitatul său natural, dar populară global ca plantă ornamentală. Planta formează rozete compacte și scunde din frunze scurte, triunghiulare, de o nuanță distinctă de verde-albăstrui sau gri-glauc, marginite de dinți spinoși de culoare albă.
• Aloe ferox — Denumirea științifică a aloei amare (sau aloe de Cap), o specie de plantă suculentă arborescentă din familia Asphodelaceae, nativă în regiunile aride din Africa de Sud. Această plantă structurală se remarcă prin tulpina sa robustă ce poate atinge trei metri înălțime, frunzele mari, cărnoase, de un verde-glauc, mărginite de spini roșiatici rigizi, și inflorescențele spectaculoase sub formă de rachete portocalii-aprins, fiind renumită mondial pentru sucul său amar cu proprietăți purgative și gelul cosmetic binefăcător.
• Aloe humilis — Denumirea științifică a aloei pitice (sau aloe arici), o specie de plantă suculentă de talie mică din familia Asphodelaceae, originară din provincia Cape din Africa de Sud. Această plantă ornamentală structurală formează rozete dense, compacte, lipsite de tulpină aeriană, având frunze triunghiulare, erect-incurvate, de un verde-albăstrui, acoperite complet pe ambele fețe cu tuberculi albi și spini moi, fini, fiind foarte populară ca plantă de apartament datorită rezistenței sale crescute.
• Aloe mitriformis — Denumirea științifică a unei specii de plante suculente din genul Aloe (cunoscută și ca Aloe perfoliata), originară din provincia Western Cape, Africa de Sud; se caracterizează structural prin frunze scurte, cărnoase, de un verde-albăstrui, curbate spre interior în formă de mitră episcopală, având margini dințate cu spini galbeni sau incolori.
• Aloe succotrina — Denumirea științifică a unei specii istorice de plante suculente din genul Aloe, endemică în zona Table Mountain din Cape Town, Africa de Sud; este una dintre primele specii de aloe introduse în Europa pentru cultivare și recunoscută structural prin frunzele sale lungi, înguste, de un verde-închis purpuriu, și tulpina sa bine definită.
• Aloe variegata — Specie de plantă suculentă perenă din familia Asphodelaceae, originară din regiunile aride ale Africii de Sud și Namibiei, renumită pentru frunzele sale unice, dispuse în trei rânduri suprapuse, care formează o rozetă erectă, triunghiulară. Această plantă decorativă se caracterizează prin foliajul de un verde-închis brăzdat de benzi transversale neregulate, albe și pete sidefate, fiind reclasificată recent de unii botaniști sub denumirea de Gonialoe variegata.
• Aloe vera — Specie de plantă suculentă perenă din familia Asphodelaceae, probabil originară din Peninsula Arabică, dar cultivată pe scară largă la nivel mondial datorită proprietăților sale medicinale, terapeutice și cosmetice excepționale. Planta are frunze groase, cărnoase, de un verde-cenușiu, care conțin un gel translucid bogat în vitamine, minerale, aminoacizi și enzime, utilizat intens pentru hidratarea pielii, vindecarea arsurilor și în diverse suplimente alimentare.
• aloempatie — Formă atipică sau direcționată diferit a rezonanței emoționale în care un individ experimentează stări afective transferate sau induse de un mediu străin ori de un grup cu valori complet opuse propriei structuri psihologice. În neuropsihologia experimentală, termenul descrie procesul prin care rețelele de neuroni-oglindă procesează și integrează răspunsuri empatice care contravin asocierilor afective native ale subiectului, forțând o restructurare cognitivă tranzitorie.
• aloes — Preparat farmaceutic tradițional obținut prin evaporarea și concentrarea sucului extras din frunzele cărnoase ale diverselor specii de aloe (în special Aloe ferox sau Aloe perfoliata). Acest extras uscat, de consistență rășinoasă și culoare brună-negricioasă, era utilizat în medicina veche ca purgativ puternic, tonic stomahic sau cicatrizant, având o pondere structurală majoră în rețetele de elixiruri medievale.
• aloestezie — Tulburare neurologică a percepției senzoriale în care un stimul aplicat într-o anumită parte a corpului este resimțit structural în partea opusă sau într-un loc complet diferit față de cel real; această disfuncție corticală sau radiculară afectează localizarea corectă a senzațiilor tactile ori dureroase.
• aloetic — Care conține aloe, privitor la aloe; preparat farmaceutic de tip remediu, tinctură sau pilulă care are la bază sucul amar ori extractul de aloe, utilizat istoric în terapeutică pentru efectele sale puternic purgative, stomahice sau tonice.
• aloeu — Formă românizată secundară sau variantă ortografică pentru numele personajului mitologic grec Aloeus (Alöeus), rege legendar din Tesalia și fiu al lui Poseidon. În indexurile lexicografice mai vechi, termenul este înregistrat ca substantiv propriu utilizat pentru a indica legătura de rudenie sau patronimicul atribuit uriașilor Aloizi (fiii săi adoptivi sau biologici), care au încercat să escaladeze cerul și să îi detroneze pe zeii olimpieni.
• Aloeus — Personaj din mitologia greacă, fiu al lui Poseidon și al Canacei, căsătorit cu Iphimedia și tatăl nominal sau adoptiv al giganților Aloizi (Otus și Ephialtes). În științele moderne, termenul servește drept epitet specific în entomologie (de exemplu, Strategus aloeus, gândacul-bou) sau ca denumire proprie pentru diverse elemente geografice ori istorice clasice.
• aloio — Termen botanic arhaic sau regional utilizat în trecut pentru a descrie o plantă sau o substanță cu un gust extrem de amar, similar cu cel al sucului extras din frunzele de aloe. În lexiconul medical tradițional sau în rețetele empirice vechi, acest cuvânt servea ca epitet calificativ structural pentru a indica proprietăți terapeutice purgative ori tonice amare ale unor preparate din plante.
• aureolat — Prevăzut cu o aureolă, un nimb sau un cerc luminos; înconjurat de un halou de lumină ori de o atmosferă de glorie și prestigiu mistic. În biologie și botanică, descrie un organ, o pată sau o structură celulară înconjurată de un inel de culoare diferită (cum sunt punctuațiile aureolate ale vaselor lemnoase la conifere).