#albini

• acromatoză — Condiție patologică generalizată caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă a pigmentației normale dintr-un țesut, organ ori de la nivelul întregului organism. În dermatologie, termenul descrie stări severe de depigmentare cutanată (cum ar fi formele extreme de albinism sau vitiligo universal), în care celulele nu mai produc melanină.
• acromie — Absență totală și congenitală sau dobândită a pigmentației normale a pielii, părului ori a altor țesuturi, cauzată de lipsa sau distrugerea melanocitelor și a producției de melanină. Acest termen medical general acoperă manifestări precum albinismul generalizat sau zonele complet albe apărute în evoluția avansată a vitiligo.
• albin — Persoană, animal sau plantă afectată de albinism; caracterizat prin absența congenitală totală sau parțială a pigmentului melanic din piele, păr și ochi, ceea ce determină o colorație albă sau foarte deschisă și iris de culoare roz sau azuriu pal.
• albini — Variantă regională sau arhaică pentru verbul 'a albi'; a face să devină alb sau mai deschis la culoare prin spălare, curățare sau prin vopsire cu var; a căpăta o nuanță palidă, a se decolora ori a cărunți din cauza vârstei.
• albinică — Diminutiv afectiv pentru albină; albină de dimensiuni reduse; termen utilizat în limbajul popular, în basme, poezii sau ghicitori pentru a personifica insecta meliferă cu blândețe și simpatie.
• albinioară — Formă diminutivală poetică pentru albină; albină mică și delicată; utilizată în baladele populare și în literatura cultă pentru a evoca imaginea insectei melifere într-un context estetic sau plin de duioșie.
• albinire — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; proces fiziologic sau chimic prin care un corp, un material textil ori firele de păr își pierd pigmentul natural, devenind albe sau considerabil mai deschise la culoare; variantă sinonimică pentru albire.
• albiniș — Loc situat într-o zonă deschisă sau luminoasă dintr-o pădure, pajiște ori deal, caracterizat prin sol calcaros ori nuanțe deschise ale vegetației; variantă toponimică utilizată frecvent pentru a denumi sate, pârâuri sau pășuni rurale din spațiul carpatic.
• albinișă — Denumire populară sau regională atribuită păsării prigoare (albinărel) sau unei varietăți mici de fluture alb (albiliță); pasăre insectivoră mică recunoscută pentru vânarea albinelor în proximitatea prisăcilor.
• albinism — Anomalie congenitală caracterizată prin absența totală sau parțială a pigmentului melanic din piele, păr și ochi, determinând un aspect albicios al corpului și sensibilitate extremă la radiațiile solare.
• albinit — Care a fost făcut alb, înălbit sau spoit cu var; care s-a decolorat sau a căpătat o nuanță palidă; cărunțit sau transformat în alb sub acțiunea timpului, a spălărilor repetate ori a factorilor atmosferici.
• albiniță — Denumire populară dată unei plante erbacee melifere din familia compozitelor, cu flori albicioase sau albăstrui (înrudită cu albăstrița); variantă diminutivală afectivă pentru albiliță (fluturele alb al verzei) sau pentru o albină mică.
• albiniu — Care bate ușor în alb, de o nuanță albicioasă, palidă sau decolorată; variantă cromatică atenuată folosită în limbajul popular sau literar pentru a descrie un obiect, un element al naturii sau nuanța deschisă a firelor de păr.
• albinizm — Variantă grafică sau ortografică învechită pentru albinism; anomalie congenitală caracterizată prin lipsa totală sau parțială a pigmentului melanic din structurile corpului (piele, păr, iris), întâlnită în textele științifice sau medicale de la începutul secolului trecut.
• albino — Formă invariabilă sau adjectivală neoficială, utilizată ca variantă modernă sau împrumut direct pentru albinos; individ, animal sau organism afectat de albinism, caracterizat prin absența congenitală a pigmentului melanic, având pielea, părul sau blana complet albe și ochii cu reflexe rozalii ori azurii.
• albinoasă — Forma de feminin pentru albinos; persoană, femelă de animal sau plantă care prezintă caracteristicile albinismului; lipsită congenital de pigmenții de culoare naturali.
• albinoidism — Formă atenuată sau parțială de albinism, caracterizată printr-o reducere discretă, congenitală și generalizată a pigmentului melanic, fără a atinge depigmentarea totală specifică albinismului clasic; afecțiune structurală ce determină o nuanță neobișnuit de deschisă a pielii, părului și irisului.
• albinos — Persoană sau animal care prezintă trăsăturile albinismului; caracterizat prin lipsa congenitală parțială sau totală a pigmentului natural (melanină) din organism, fapt ce cauzează apariția unei pieli foarte deschise, a unui păr alb ori lăptos și a unor ochi cu iris rozaliu sau de un azuriu pal.
• albinozitate — Starea, calitatea sau însușirea de a fi albinos; prezența evidentă a manifestărilor albinismului la un organism viu; termen abstract utilizat uneori ca sinonim rar în literatura științifică veche pentru a descrie anomalia depigmentării.