#ajutora

• ajuta — A sprijini, a asista sau a da o mână de ajutor cuiva care se află într-o dificultate, o cumpănă ori care desfășoară o activitate grea, oferindu-i resurse materiale, fizice, intelectuale sau morale; a contribui în mod activ la realizarea unui scop ori la ameliorarea unei stări negative. În formă reflexivă ('a se ajuta'), exprimă cooperarea reciprocă între mai multe entități sau utilizarea inteligentă a unor instrumente auxiliare pentru a depăși un obstacol existențial ori tehnic.
• ajutora — A sprijini, a asista sau a oferi cu regularitate ori în mod sistematic resurse materiale, financiare sau morale unei persoane ori unei comunități aflate într-o situație precară, de vulnerabilitate sau de criză materială; a contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cuiva prin acte de caritate, subsidii sau acțiuni logistice de suport. În formă reflexivă ('a se ajutora'), exprimă procesul dinamic și conștient de colaborare reciprocă între membrii unui grup pentru a depăși împreună obstacolele economice sau sociale.
• ajutorare — Acțiunea de a ajutora și rezultatul ei; procesul organizat, sistematic și adesea instituționalizat prin care se acordă asistență socială, sprijin logistic, fonduri financiare sau pachete umanitare persoanelor, comunităților ori popoarelor aflate în impas economic, social sau medical. Această operațiune structurală este fundamentul programelor guvernamentale de asistență și al activităților desfășurate de organizațiile non-guvernamentale la nivel mondial pentru combaterea sărăciei și a efectelor dezastrelor.
• ajutorat — Care a beneficiat în mod constant sau sistematic de ajutorare, asistență financiară, sprijin logistic sau protecție morală din partea unei entități filantropice, a unei persoane sau a unui program guvernamental; persoană, grup ori instituție sprijinită material pentru a depăși o stare critică de vulnerabilitate. În sens economic, poate descrie un sector de activitate ori o companie care funcționează optim datorită unor subsidii sau granturi de suport.
• ajutorie — Formă tradițională de sprijin colectiv interuman, asistență socială empirică sau ajutor mutual organizat în mod voluntar în cadrul comunităților rurale ori al breslelor medievale românești pentru a susține o gospodărie în momente de criză (boală, incendiu, deces) ori pentru realizarea unor lucrări agricole de mare amploare; prin extensie, taxa, contribuția obligatorie în bani sau dare administrativă colectată în trecut de autorități în scopuri caritabile ori de reconstrucție publică. Acest fenomen structural reflectă mecanismele arhaice de solidaritate organică specifice satului românesc dinaintea apariției instituțiilor moderne de protecție socială.
• ajutorință — Stare sau dispoziție lăuntrică orientată spre acordarea unui sprijin benevolent, a unui suport moral ori a unei asistențe practice de natură filantropică; dorința pioasă de întrajutorare umană manifestată în cadrul vechilor comunități rurale românești. În sens documentar, cuvântul descrie un act formal sau o atitudine asumată de solidaritate organică prin care o persoană se angaja să preia parțial ori total povara unei sarcini dificile ce apăsa asupra unui seamăn aflat în suferință ori impas material.
• ajutorire — Acțiunea de a ajutori și rezultatul ei; procesul de acordare a unui sprijin material, a unei asistențe logistice ori a unui suport structural de către o autoritate, o asociație sau o persoană fizică; manifestarea dinamică a ajutorului sistematic. Deși este o formă corectă obținută prin substantivarea infinitivului lung al verbului arhaic 'ajutori', în limba modernă contemporană termenul are o circulație extrem de redusă, fiind înlocuit integral în uzul curent de neologismul 'ajutorare' sau de substantivul de bază 'ajutor'.
• ajuturare — Acțiunea de a ajutura și rezultatul ei; procesul regional, arhaic sau popular prin care se acorda asistență, suport logistic, ajutor material sau sprijin moral unei gospodării ori unei persoane aflate într-un moment dificil; manifestarea colectivă a întrajutorării rurale. Ca substantivare a infinitivului lung al verbului regional 'ajutura', termenul se întâlnește exclusiv în documente istorice transilvănene sau culegeri vechi de folclor, fiind înlocuit în limba modernă standard de cuvântul 'ajutorare'.
• autoterapie — Formă de tratament, vindecare sau recuperare fizică ori psihologică pe care o persoană o aplică asupra propriei sale ființe, utilizând resurse, tehnici sau cunoștințe proprii, fără intervenția sau ghidarea directă a unui cadru medical. În psihologie, include utilizarea materialelor de auto-ajutorare (self-help), a exercițiilor cognitive autonome și a introspecției structurate pentru gestionarea stărilor de stres sau a anxietății ușoare.