#agit

• aburit — Starea unui obiect sau a unei suprafețe acoperite de condens umed ori supuse tratamentului cu vapori. În sens figurat, colocvial și argotic, califică o persoană care a fost păcălită, manipulată sau indusă în eroare prin vorbe mieroase, ori un individ care se află într-o stare de confuzie mentală ușoară, amețeală sau naivitate extremă.
• aburitoriu — O variantă adjectivală arhaică și rară, parțial dispărută din uzul modern, utilizată în trecut în textele administrative, juridice sau literare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Termenul califica un element, un discurs sau o acțiune care avea proprietatea de a aburi, a produce condens ori, în sens figurat, de a induce în eroare, a întuneca judecata și a camufla adevărul prin argumente sofisticate.
• ademenit — Care a fost atras, convins sau indus în eroare prin tertipuri, promisiuni mincinoase sau farmece deosebite; persoană sau animal care a cedat unei momeli ori unei ispite exterioare. În sens larg, descrie starea unui individ a cărui vigilență a fost diminuată de iluzia unui câștig rapid sau a unei satisfacții imediate.
• agit — Formă de persoana I singular și persoana a III-a plural a prezentului indicativ sau conjunctiv a verbului 'a agita'. Acțiunea înseamnă a mișca un corp sau un lichid repede și repetat în toate direcțiile, ori, în sens psihologic și social, a provoca neliniște, tulburare, a instiga la revoltă sau a stârni discuții aprinse într-o colectivitate.
• agita — Formă de persoana a III-a singular a prezentului indicativ sau persoana a II-a singular a imperativului pentru verbul 'a agita'. Înțelesul structural implică punerea în mișcare rapidă și repetată a unui obiect ori lichid, iar în plan psihologic sau social, acțiunea de a tulbura liniștea cuiva, a provoca nervozitate, panică sau a instiga masele la revoltă.
• agitare — Acțiunea de a agita și rezultatul ei; proces fizic de amestecare sau scuturare intensă a unui mediu, ori stare psihologică de profundă neliniște, tulburare, nervozitate și agitație. În sens structural și tehnic, reprezintă procesul de omogenizare a fluidelor în laborator, iar în sens social, actul de instigare ori propagandă politică activă.
• agitat — Care se află în stare de agitație; mișcat repede și repetat în toate direcțiile (despre lichide sau corpuri), ori caracterizat prin neliniște, tulburare, nervozitate și lipsă de calm (despre oameni sau stări). În sens structural meteorologic, descrie o mare înfuriată, cu valuri mari, iar în sens social, o perioadă istorică sau o ședință tensionată, plină de dispute și confruntări.
• agitație — Stare de neliniște, tulburare profundă sau mișcare continuă și dezordonată, manifestată la nivel individual, colectiv ori material. În plan psihologic, reprezintă o surescitare motorie și mentală; în context social-politic, desemnează o activitate intensă de propagandă sau proteste publice; în fizică, se referă la mișcarea haotică a particulelor dintr-un corp sub influența temperaturii (agitație termică).
• agitațiune — Formă arhaică și livrească a cuvântului 'agitație', utilizată în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea pentru a desemna o stare de tulburare socială, mișcare politică, efervescență ideologică sau neliniște sufletească profundă. În textul documentelor de epocă, termenul reflectă o dinamică de revoltă sau o mobilizare intensă a spiritelor în jurul unei cauze naționale ori revoluționare.
• agitato — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicație de execuție, cerând ca fragmentul sau piesa respectivă să fie interpretată într-un mod agitat, neliniștit, tensionat și plin de pasiune dramatică. În sens structural compozițional, ghidează tempoul și dinamica interpretării pentru a transmite o stare de puternică tulburare emoțională.
• agitatoare — Persoană de sex feminin care îndeplinește rolul de agitator, instigând masele, propagând idei politice sau stârnind neliniște; de asemenea, termenul desemnează un dispozitiv, o ustensilă sau o mașină industrială destinată amestecării ori omogenizării unor substanțe lichide sau granulate. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină care provoacă tulburare, mișcare sau surescitare.
• agitator — Persoană care instigă la dezordine, revoltă sau revoltă publică, ori care desfășoară o activitate intensă de propagandă politică; în sens tehnic, reprezintă un element mecanic (paletă, ax, elice) sau un aparat utilizat pentru a amesteca fluide, soluții ori amestecuri industriale. Ca adjectiv, desemnează un factor care provoacă agitație fizică sau tulburare spirituală.
• agitatoric — Care are caracter de agitație politică sau socială, destinat să incite spiritele, să mobilizeze masele sau să provoace reacții colective intense. Se referă la discursuri, scrieri, manifestări sau strategii informaționale concepute deliberat pentru a tulbura ordinea publică, a stimula nemulțumirile populare ori a propaga o ideologie radicală printr-o retorică persuasivă și adesea agresivă.
• alergătură — Acțiunea de a alerga mult și continuu, în special în sensul de a umbla intens de la o instituție la alta sau dintr-un loc în altul pentru a rezolva probleme administrative, a obține acte ori a îndeplini sarcini cotidiene obositoare. În limbajul curent, desemnează o stare de agitație fizică și efort prelungit asociat cu rezolvarea unor obligații.
• amăgelnic — Care are însușirea sau tendința de a amăgi, de a induce în eroare ori de a ademeni; înșelător, amăgitor, iluzoriu sau plin de viclenie. În sens structural și literar, termenul descrie un comportament, o promisiune ori un aspect exterior fals care maschează o realitate dezamăgitoare, fiind utilizat frecvent în scrierile morale sau religioase vechi pentru a descrie caracterul trecător al deșertăciunilor lumești.
• amăgelnică — Forma de feminin singular a adjectivului amăgelnic; care are însușirea sau tendința de a amăgi, de a ademeni ori de a induce în eroare. Din punct de vedere structural și sintactic, califică substantive feminine în texte cu caracter arhaic, literar sau poetic, subliniind caracterul înșelător, iluzoriu sau plin de capcane al unei acțiuni, promisiuni sau prezențe feminine.
• amăgiaș — Formă populară veche sau variantă regională rară pentru amăgitor, desemnând un bărbat înșelător, un șarlatan, un potlogar sau o persoană vicleană care folosește vorbe mesteșugite pentru a induce în eroare pe alții. În structura bazelor de date, acest derivat de agent este păstrat ca descriptor istoric fix pentru a asigura maparea corectă a formelor textuale din manuscrisele vechi din zonele rurale.
• amăgit — Care a fost indus în eroare, înșelat, ademenit sau păcălit prin intermediul unor promisiuni false ori aparențe înșelătoare. În sens psihologic, descrie starea unei persoane care a căzut victimă propriilor iluzii sau manipulărilor venite din exterior, resimțind ulterior un sentiment profund de dezamăgire, regret sau amărăciune în momentul confruntării cu realitatea obiectivă.
• amăgitoare — Femeie sau prezență feminină care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a ademeni, de a fascina sau de a induce în eroare prin tertipuri, farmece ori promisiuni nesincere. Ca adjectiv, descrie o promisiune, o speranță, o nuanță cromatică sau o imagine exterioară falsă și atrăgătoare care maschează o realitate dezamăgitoare ori periculoasă, fiind un descriptor structural foarte frecvent în opera poetică romantică.
• amăgitor — Care conține o amăgire sau care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a induce în eroare, de a ademeni sau de a înșela prin promisiuni false ori aparențe iluzorii. Ca substantiv masculin, desemnează un bărbat înșelător, un impostor sau un seducător viclean care folosește vorbe meșteșugite și argumente manipulative pentru a câștiga încrederea cuiva în scopuri egoiste.