#afla

• afla — 1. A ajunge să cunoști un lucru ascuns, secret sau necunoscut, a obține o informație prin cercetare, întrebări, studiu sau întâmplare. 2. A găsi, a descoperi un obiect rătăcit ori o soluție la o problemă. 3. Sub formă reflexivă, a se găsi, a fi prezent într-un anumit loc, spațiu sau context geografic, ori a se simți într-o anumit stare fizică sau sufletească.
• aflare — Acțiunea de a afla și rezultatul ei; descoperire, găsire, stabilire a unui adevăr, a unui fapt necunoscut sau a unei soluții matematice. În context administrativ sau legal, termenul definește actul de obținere a unor informații oficiale sau deducerea stării reale a lucrurilor în urma unei cercetări sau anchete.
• aflat — 1. Care a fost descoperit, găsit sau cunoscut în urma unei cercetări, căutări ori întâmplări. 2. Care este situat, poziționat sau localizat într-un anumit loc ori context geografic, administrativ sau emoțional. 3. Ca substantiv neutru (în superstiții și folclor), termenul desemnează o practică magică tradițională de ghicire ori prevestire a viitorului sau descoperire a lucrurilor ascunse (aflatul babei, aflatul ursitului).
• aflător — 1. Persoană care găsește, descoperă sau dă de urma unui obiect pierdut, a unui secret sau a unei informații ascunse. 2. În sens adjectival, termenul descrie un element care se găsește, este situat sau este prezent într-un anumit loc, mediu ori spațiu geografic.
• aflătoriu — Variantă grafică și fonetică veche a cuvântului „aflător”, utilizată în textele românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Păstrează desinența arhaică în „-iu” și îndeplinește aceleași funcții: fie indică starea sau locul în care se găsește un element, fie indică ipostaza de inventator sau autor original.
• aflatoxine — Grup de micotoxine extrem de toxice și carcinogene produse de anumite specii de mucegaiuri din genul Aspergillus (în special Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus). Aceste substanțe contaminează frecvent produsele agricole depozitate necorespunzător în condiții de umiditate și căldură, cum ar fi alunele, nucile, porumbul sau cerealele, reprezentând un risc major de hepatotoxicitate severă pentru oameni și animale.
• Aflatu — Formă articulată populară sau regională pentru substantivul 'aflatul', utilizată în satele românești pentru a desemna un rit de divinație, o datină magică sau o practică tradițională de prevestire a viitorului. Obiceiul se desfășura în nopți considerate sacre sau de tranziție calendaristică (cum ar fi Sânzienele, Sfântul Andrei sau Boboteaza), fiind practicat de tinerele fete pentru a-și afla ursitul sau de comunitate pentru a prognoza starea recoltelor.
• Allium aflatunense — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile muntoase ale Asiei Centrale (Kârgâzstan, Uzbekistan). Planta se dezvoltă dintr-un bulb subteran și produce tulpini înalte, rigide, ce susțin o inflorescență globulară spectaculoasă, formată din zeci de flori mici în formă de stea, de o culoare violet-intens, fiind extrem de populară în peisagistica modernă de primăvară.
• auzi — A percepe cu ajutorul simțului auditiv (al auzului) sunete, zgomote, voci ori semnale acustice; a lua cunoștință de ceva prin intermediul spuselor altora, a afla ori a fi informat; (reflexiv) a emite sunete care pot fi percepute de cei din jur.