#afinare

• afina — 1. Acțiunea de a separa o masă metalică, un aliaj sau o topitură de sticlă de impuritățile sale prin metode chimice, termice sau electrolitice pentru a-i crește puritatea. 2. Operație tehnologică aplicată firelor de bumbac ori de lână pentru a le subția, obținând o structură fină și uniformă. 3. Formă alternativă regională sau la singular pentru 'afină' (fructul afinului), reprezentând o bacă mică, sferică, de culoare neagră-albăstruie, cu gust acrișor și proprietăți puternic antioxidante.
• afinaj — Procedeu tehnologic sau ansamblu de operații fizico-chimice executate într-o instalație industrială cu scopul de a elimina impuritățile dintr-un metal brut, dintr-un aliaj sau dintr-o masă de sticlă topită; afinare. Termenul se folosește adesea în siderurgie pentru a desemna transformarea fontei în oțel prin reducerea conținutului de carbon, sulf și fosfor în convertoare specializate.
• afinare — Proces tehnologic industrial complex constând în eliminarea impurităților, a gazelor captive sau a elementelor reziduale dintr-un material brut pentru a-i crește puritatea și omogenitatea. În metalurgie, reprezintă faza de purificare a metalelor (oxidarea elementelor însoțitoare din fontă pentru producerea oțelului); în industria sticlei, reprezintă eliminarea completă a bulelor de gaz din topitură, iar în industria alimentară, reprezintă spălarea și purificarea prealabilă a zahărului brut.
• afinoare — Muncitoare calificată sau specialistă responsabilă cu executarea operațiilor tehnologice de afinare (purificare) a metalelor brute, a topiturilor de sticlă sau a aliajelor prețioase în secțiile industriale; formă feminină pentru afinor. Termenul descrie o profesie din industria grea și din monetării, axată pe controlul calității și eliminarea zgurii sau a elementelor reziduale.
• alchilat — Produsul lichid de reacție obținut în industria de rafinare a petrolului prin procesul de alchilare a izobutanului cu alchene ușoare (propenă, butenă); amestec de hidrocarburi saturate ramificate cu cifră octanică ridicată, utilizat ca o componentă premium pentru benzinele de aviație și auto ecologice, deoarece nu conține compuși aromatici ori sulf. Ca adjectiv/participiu, descrie o moleculă organică în care a fost introdus structural un radical alchil.
• antrace — Formă de plural a substantivului neutru antrac, reprezentând loturi, sortimente sau eșantioane multiple de derivați aromatici extrași din cărbune; de asemenea, în lucrări tehnice mai vechi, poate fi întâlnit ca variantă grafică ori plural defectiv pentru amestecurile uleioase dense utilizate în sinteza industrială a coloranților.
• asfaltene — Componente moleculare complexe, grele și înalt aromatice prezente în țiței, bitum și cărbuni, insolubile în alcani inferiori (cum ar fi n-heptanul sau n-pentanul), dar solubile în solvenți aromatici precum toluenul sau benzenul. Acest fenomen structural chimic joacă un rol critic în industria petrolieră, deoarece tendința lor de precipitare poate înfunda conductele și deteriora instalațiile de rafinare.