#aeri

• actinenchim — Țesut parenchimatic vegetal structural, caracterizat prin celule cu formă stelată, prevăzute cu prelungiri radiante mari ce lasă între ele spații intercelulare aerifere voluminoase (lacune). Acest tip special de țesut este specific plantelor acvatice și palustre, având rolul fiziologic principal de a facilita circulația gazelor și de a asigura flotabilitatea și respirația organelor submerse în medii deficitare în oxigen.
• Adromischus clavifolius — O specie sau varietate de plantă suculentă pitică (cunoscută științific și ca Adromischus cristatus var. clavifolius), originară din Provincia Eastern Cape din Africa de Sud, remarcabilă prin frunzele sale unice în formă de măciucă sau de pană, grupate compact. Denumirea specifică 'clavifolius' provine din termenii latini 'clava' (măciucă, cui) și 'folium' (frunză), făcând referire la profilul umflat al frunzelor sale verde-argintii, care capătă adesea nuanțe roșiatice sub soare, tulpina sa scurtă fiind caracterizată printr-o rețea densă de rădăcini aeriene roșiatice, haotice și sârmoase.
• aera — A introduce aer curat într-o încăpere, într-un mediu închis sau într-un sistem tehnic prin ventilare, deschiderea ferestrelor ori prin mijloace mecanice; a supune un corp, un lichid sau un sol acțiunii oxigenului atmosferic pentru a-i îmbunătăți proprietățile structurale ori pentru a elimina gazele viciate.
• aeraj — Totalitatea lucrărilor, instalațiilor și metodelor tehnice utilizate pentru asigurarea circulației constante a unui flux de aer curat în lucrările miniere subterane, tuneluri sau clădiri industriale; primenire continuă a atmosferei dintr-un spațiu închis cu scopul de a dilua și evacua gazele nocive, explosive ori praful toxic parazitar.
• aeranthus — Floare a aerului; termen utilizat ca epitet specific sau denumire populară pentru diverse specii de plante epifite, în special din genul Tillandsia (familia Bromeliaceae), remarcabile prin capacitatea structurală de a trăi suspendate, fără pământ, absorbind apa și nutrienții direct din umiditatea atmosferică prin intermediul unor peri absorbanți numiți trichomi.
• aerare — Acțiunea de a aera și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care un spațiu, un lichid (cum ar fi apa din bazinele de epurare) ori un solid (cum este solul agricol) este îmbogățit cu aer sau oxigen atmosferic pentru a stimula procesele oxidative, a elimina gazele parazitare și a îmbunătăți calitatea structurală.
• aerat — Care a fost supus procesului de aerare; îmbogățit cu aer sau oxigen atmosferic; mediu, spațiu ori substanță lichidă sau solidă ventilată corespunzător. În context gastronomic, descrie o compoziție (cremă, ciocolată) ușoară, poroasă, plină de bule fine de gaz, iar în sens ecologic sau agricol, se referă la un sol afânat structural ce permite circulația gazelor.
• aereală — Formă arhaică, regională sau poetică pentru adjectivul aeriană; care aparține aerului, care se află sau se produce în aer; eterică, vaporoasă ori lipsită de consistență materială structurală. Este o variantă lingvistică întâlnită sporadic în texte religioase vechi, cronici sau manuscrise transilvănene din secolele trecute.
• aerenchim — Țesut vegetal parenchimatic fundamental, caracterizat structural prin prezența unor spații intercelulare mari, lacune sau canale pline cu aer. Este specific plantelor acvatice (hidrofite) și de mlaștină, având rolul vital de a asigura circulația oxigenului și a gazelor către organele submerse și de a facilita plutirea organelor aeriene.
• aeresc — Formă arhaică, regională sau poetică pentru adjectivul aerian; privitor la aer, care aparține atmosferei, care se află sau se petrece în văzduh; eteric, imaterial, vaporos. Termenul se întâlnește izolat în manuscrise istorice sau texte bisericești vechi din spațiul transilvănean, predat în uzul modern prin formele standardizate.
• aeri — A aerisi, a expune la aer curat, a introduce oxigen atmosferic într-un mediu închis; a deveni ușor, eteric sau împrăștiat ca aerul. Este o formă verbală arhaică și rară, înlocuită structural în limba română modernă de verbul derivat 'a aerisi' sau de neologismul 'a aera'.
• aerian — Care aparține aerului, care se află, se produce sau se dezvoltă în aer ori în atmosferă; referitor la aviație sau transportul efectuat cu aeronave. În sens botanic, descrie organele plantelor (tulpini, rădăcini) care cresc deasupra solului, iar în sens figurat, se referă la o persoană visătoare, neatentă, ruptă de realitatea cotidiană.
• aeric — Privitor la aer, aerat sau care conține aer; termen științific rar folosit ca sinonim pentru aerob ori utilizat în clasificarea structurală a solurilor (de exemplu, sol aeric) pentru a indica straturi bine oxigenate, unde circulația gazelor este optimă și nu există fenomene parazitare de anaerobioză.
• aericol — Care trăiește, se dezvoltă sau își desfășoară activitatea biologică în aer ori în mediul aerian; termen rar utilizat în ecologie pentru a clasifica organismele, insectele sau microorganismele care depind structural de atmosfera liberă pentru deplasare ori reproducere, spre deosebire de cele terestre, acvatice sau cavernicole.
• Aërides — Gen de orhidee epifite tropicale din familia Orchidaceae, originare din Asia de Sud și Sud-Est (de la India până în Filipine și Noua Guinee). Sunt caracterizate structural prin creștere monopodială viguroasă, rădăcini aeriene groase și lungi, și inflorescențe pendule, dens ramificate, cu flori spectaculoase și intens parfumate, adesea albe, roz sau purpurii, având un pinten caracteristic orientat înainte.
• Aërides cylindricum — Specie rară de orhidee epifită din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară din regiunile muntoase din sudul Indiei. Este caracterizată structural prin frunze cilindrice, terete, unice, adaptate pentru reducerea pierderilor de apă, și prin tije scurte ce poartă flori mari, solitare sau în grupuri mici, de culoare albă cu nuanțe palide de roz ori violet pe label, intens parfumate.
• Aërides falcatum — Specie ornamentală remarcabilă de orhidee epifită din familia Orchidaceae, originară din Asia de Sud-Est (Thailanda, Vietnam, Laos, Cambodgia și Myanmar). Este caracterizată structural prin creștere monopodială robustă, frunze curelariforme, rigide, ușor curbate în formă de seceră (falcate), și inflorescențe pendule, lungi, ce poartă numeroase flori albe-crem, cu pete spectuloase de un roz-violet aprins pe vârfuri și pe label, puternic parfumate.
• Aërides odoratum — Specie tip și extrem de populară de orhidee epifită tropicală din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară dintr-o zonă extinsă a Asiei de Sud și Sud-Est. Este caracterizată structural prin tulpini monopodiale lungi și robuste, frunze curelariforme, cărnoase și inflorescențe pendule, dens ramificate, ce poartă numeroase flori albe sau crem cu pete purpurii la vârfuri, renumite pentru parfumul lor dulce și intens, asemănător cu cel al lămâii sau al iasomiei.
• Aërides vandarum — Specie fascinantă și distinctă de orhidee epifită sau litofită din genul Aërides, originară din regiunile muntoase umede ale Indiei de Nord-Est, Nepalului, Bhutanului, Myanmarului și Chinei de Sud. Este recunoscută structural prin frunzele sale unice, terete, subțiri și cilindrice (asemănătoare cu cele ale genului Vanda sau Papilionanthe) și prin tulpini lungi, agățătoare, ce produc flori mari, spectuloase, de un alb pur sau ușor palid-rozaliu, cu margini ondulate și un parfum intens.
• aerifer — Care conduce, transportă, conține sau depozitează aer ori alte gaze; se referă în mod special la țesuturile, canalele sau vasele organismelor vii (în deosebi plante acvatice) adaptate structural pentru circulația și stocarea aerului. În context tehnic sau industrial, descrie un sistem de conducte ori instalații concepute special pentru vehicularea fluxurilor pneumatice.