#adunare

• adăuga — A pune, a așeza sau a uni un element, o cantitate ori o informație pe lângă un lucru existent pentru a-i mări volumul, numărul, valoarea sau intensitatea ori pentru a-l completa. În matematică și informatică, reprezintă operația de adunare, inserare sau alipire a unei structuri noi într-un set de date predefinit.
• adiție — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; proces chimic fundamental prin care două sau mai multe molecule se combină pentru a forma un singur produs mai complex, fără eliminarea de subproduse; în sens larg, reprezintă operația de adunare, element suplimentar adus unui ansamblu sau fenomenul de inserare a unui segment într-o structură preexistentă pentru a-i modifica ori îmbunătăți proprietățile.
• adiționa — A efectua o operație de adiție; a adăuga un element la un ansamblu existent, a aduna cifre sau mărimi numerice într-un total general, ori a provoca o combinare chimică prin care atomi suplimentari se leagă direct de o structură moleculară nesaturată.
• adui — Termen dialectal și regional rar, utilizat preponderent în graiurile din zona Maramureșului și a Transilvaniei de Vest, având semnificația de a aduna, a strânge la un loc sau a acumula diverse obiecte ori bunuri. De asemenea, în anumite subgraiuri vestice, cuvântul apare ca o variantă fonetică arhaică a verbului 'a adia', descriind suflarea lină și ușoară a vântului. Acest cuvânt nu trebuie confundat sub nicio formă cu ortograma omofonă 'adu-i' (compusă din verbul 'adu' și pronumele '-i').
• aduiere — Acțiunea de a aduia și rezultatul ei; procesul rural de strângere, adunare la un loc sau clădire în stoguri a fânului și a produselor agricole. În sens secundar, termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică a cuvântului 'adiere', desemnând suflarea lină, ușoară și răcoroasă a vântului peste un relief deschis. Este un substantiv de acțiune verbală păstrat exclusiv în folclorul vorbit și în monografiile dialectale din nord-vestul Transilvaniei.
• aduna — A strânge la un loc obiecte, ființe sau bunuri risipite ori răspândite; a colecta, a acumula. În matematică, verbul semnifică a efectua operația de adunare, combinând două sau mai multe numere sau mărimi într-o sumă totală. Folosit reflexiv ('a se aduna'), descrie acțiunea oamenilor de a se întâlni, a se grupa sau a se concentra într-un anumit loc, precum și procesul psihologic de a-și recăpăta calmul, atenția sau concentrarea mentală.
• adunare — Acțiunea de a aduna și rezultatul ei; strângerea la un loc a unor obiecte, ființe sau bunuri împrăștiate. În matematică, reprezintă operația aritmetică elementară prin care se determină suma totală a două sau mai multe numere ori mărimi. În context social și juridic, termenul desemnează o întrunire organizată, o adunare publică sau o formă de asociere colectivă a cetățenilor în scopul dezbaterii unor probleme de interes comun ori al exercitării unor drepturi democratice.
• agimă — Termen arhaic sau regional folosit în anumite graiuri izolate pentru a desemna o adunare mică, o strângere laolaltă de oameni sau o mică ceată, adesea cu un scop precis administrativ sau comunitar. În sens structural și etimologic, cuvântul poate fi legat de forme arhaice de organizare locală sau de noțiunea de aglomerare spontană de persoane în spații publice rurale.
• alegătoresc — Care aparține alegătorilor, privitor la alegători sau la procesul de votare; electoral. Acest adjectiv învechit era utilizat structural în limbajul juridic, constituțional și gazetăresc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a descrie adunările, drepturile sau listele oficiale legate de alegeri.
• althing — Parlamentul național al Islandei, recunoscut oficial drept una dintre cele mai vechi instituții parlamentare din lume care funcționează și în prezent; a fost înființat inițial în anul 930 ca o adunare generală a conducătorilor de clanuri pe câmpia de la Þingvellir.
• apella — Adunare populară de stat a cetățenilor cu drepturi depline în Sparta antică, similară cu ecclesia din Atena; instituție politică responsabilă cu votarea legilor propuse de gerusia (consiliul bătrânilor), declararea războiului, încheierea păcii și alegerea eforilor și a membrilor consiliului, votul exprimându-se de regulă prin strigăte.
• aritmetică — Cea mai veche și mai elementară ramură a matematicii, care se ocupă cu studiul numerelor, al proprietăților acestora și al operațiilor fundamentale precum adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. În sens educațional, reprezintă materia școlară de bază care introduce conceptele de calcul numeric primar, formând fundamentul pentru structuri algebrice avansate și teoria numerelor.
• astrângere — Acțiunea de a (se) astrânge și rezultatul ei; proces regional sau arhaic de colectare, concentrare ori grupare a unor elemente dispersate, ori fenomenul fizic de comprimare și tensionare a unui corp material. În manuscrisele administrative medievale, termenul făcea referire directă la procesul de centralizare a resurselor sau la constrângerea legală exercitată asupra unor datornici.
• badraganie — Formă arhaică și regională extrem de rară ce desemnează o trupă de străji, o barieră militară improvizată, o tabără de pază sau o ceată de soldați neregulați folosiți în trecut pentru supravegherea drumurilor comerciale. În anumite graiuri, termenul poartă o conotație colectivă peiorativă, făcând referire la o adunare zgomotoasă de oameni dezorganizați sau la o gâlceavă publică.