#Argos

• Adrastus — Nume propriu legendar din mitologia elenă, purtat în special de regele cetății Argos care a organizat și condus celebra expediție militară a celor 'Șapte împotriva Tebei' pentru a-și reinstala ginerele pe tron. În astronomie, termenul desemnează un crater de impact major situat pe suprafața satelitului Tethys al planetei Saturn, numit în onoarea unui personaj homeric.
• aegialeus — Numele purtat de mai multe personaje importante din mitologia elenă, cel mai proeminent fiind regele Argosului, fiul lui Adrastus, recunoscut ca unul dintre epigoni (descendenții celor șapte eroi care au atacat Teba). El a participat la al doilea război împotriva Tebei, fiind singurul lider dintre epigoni care și-a pierdut viața în luptă. Un alt Aegialeus mitologic este regele fondator al Sicyonului, considerat fiu al zeului-râu Inachus.
• amfiarau — Formă românizată sau variantă grafică pentru Amphiaraos (Amphiaraus), personaj legendar din mitologia greacă, rege al Argosului, vindecător și ghicitor renumit, numărat printre cei șapte conducători care au atacat Teba. Din punct de vedere mitologic, era venerat ca un erou htonic oracol, după ce pământul s-a deschis structural sub lovitura de fulger a lui Zeus și l-a înghițit împreună cu carul său pentru a-l salva de la o moarte dezonorantă.
• Amphiaraides — Patronim mitologic grecesc rar utilizat în literatura clasică pentru a desemna un descendent direct sau fiu al lui Amphiaraus (Amfiarau), faimosul rege, profet și vindecător din Argos care a participat la expediția celor Șapte împotriva Tebei. Termenul face trimitere de regulă la Alcmaeon (Almeon) sau la Amphilochus (Amfiloh), personificând legăturile de sânge și obligațiile de răzbunare specifice dinastiilor eroice elene.
• Amphilochus — Erou și profet din mitologia greacă, fiul lui Amphiaraus și al Eriphylei, participant la expediția Epigonilor împotriva Tebei și la Războiul Troian. Posedând darul profeției moștenit de la tatăl său, el este considerat fondatorul legendar al cetății Amphilochian Argos și al oracolului din Mallus (Cilicia), fiind venerat ca erou vindecător în lumea antică.
• argian — Care aparține orașului-stat antic Argos sau regiunii Argolida din Peloponez (Grecia), privitor la această zonă geografică ori la locuitorii săi; (ca substantiv) persoană originară din Argos. În textele homerice și clasice, termenul (adesea sub forma argiv) servea structural ca sinonim extins pentru eleni sau războinicii greci din timpul războiului troian.
• argos — Oraș istoric din Peloponez, Grecia, considerat una dintre cele mai vechi așezări locuite continuu din Europa; centru politic major în epoca miceniană. În mitologie, denumește monstrul uriaș cu o sută de ochi (Argos Panoptes) pus de Hera să o păzească pe Io, sau câinele credincios al lui Ulise din 'Odiseea'. Ca adjectiv sau prefixoid rar în terminologia tehnică sau regională veche, poate fi asociat structural cu elemente sclipitoare, albe sau cu nave lărgite (din latinescul argos / argosy - corabie mare de transport).
• argosi — Formă de plural arhaică, rară sau variantă regională utilizată în trecut pentru locuitorii sau oștenii originari din orașul-stat antic Argos (argieni); ca adjectiv, descrie elemente culturale, artistice ori structurale specifice stilului geometric dezvoltat în această zonă a Greciei. În sens arheologic, termenul grupează specimenele de ceramică veche sau armurile de bronz realizate în manufacturile locale din Peloponez.
• argosire — Acțiunea de a argosi și rezultatul ei; procesul tehnic sau mesteșugăresc de prelucrare a pieilor brute sau a țesăturilor groase prin înmuiere și tratare cu substanțe speciale (argăseală, taninuri, săruri minerale sau soluții acide) cu scopul de a le conferi impermeabilitate, flexibilitate, rezistență la putrezire și o textură durabilă. În sens tradițional, reprezintă o tehnică arhaică de tăbăcărie aplicată în comunitățile rurale pentru obținerea materialelor de cojocărie.
• argosit — Care a fost supus procesului de argosire sau argăsire; (despre piei sau materiale textile) tratat cu soluții speciali concentrate pentru a deveni moale, impermeabil și rezistent la intemperii. În sens figurat sau regional, termenul poate descrie un obiect sau un chip degradat, tăbăcit de soare și vânt, dobândind o textură aspră, rigidă sau uscată.