#vultur

• acvilă — Pasăre de pradă diurnă de mari dimensiuni, din familia accipitridelor, caracterizată printr-un cioc puternic, încovoiat la vârf, gheare ascuțite, arcuite și o privire extrem de ageră; de asemenea, reprezintă simbolul heraldic al puterii și suveranității prezent pe steme, steaguri sau monede. Acest prădător de elită deține o importanță ecologică structurală majoră în controlul populațiilor de mici mamifere din ecosisteme.
• acvilidă — Denumire românească rară sau adaptare lexicală folosită pentru a desemna un membru al grupului ori subfamiliei acvilelor în cadrul taxonomiei păsărilor de pradă diurne din familia accipitridelor. Acest termen structural servește la clasificarea detaliată a răpitoarelor mari care împart trăsături anatomice comune cu acvilele propriu-zise, precum structura osoasă a tărsului, forma ciocului și anvergura aripilor.
• acviliza — A căpăta sau a face să capete trăsături asemănătoare cu ale unei acvile; a dezvolta un profil curbat, ager sau maiestuos; la nivel figurativ, înseamnă a insufla sau a dobândi o atitudine mândră, dominantă, o privire pătrunzătoare ori o capacitate de analiză strategică la înălțime. Acest neologism structural este utilizat extrem de rar, exclusiv în contexte literare metaforice pentru a descrie o transformare fizionomică ori comportamentală.
• acvilizare — Acțiunea de a se acviliza și rezultatul ei; proces structural, fizionomic sau comportamental prin care o entitate, un profil ori o atitudine dobândește trăsături specifice unei acvile. În sens estetic sau literar, termenul descrie curbarea fermă a liniilor feței ori accentuarea unei posturi maiestuoase, mândre și dominante, ce amintește de dinamica unei păsări de pradă regale.
• aetită — Denumire istorică, mitologică sau arhaică dată geodelor de limonit sau hematit brun, cunoscute popular sub numele de 'piatra vulturului'. În superstițiile și tratatele medicale antice (cum sunt cele ale lui Pliniu cel Bătrân), se credea structural că aceste roci goale în interior, care conțin un nucleu liber ce sună când este scuturat, sunt găsite în cuiburile vulturilor și posedă proprietăți magice de protecție a sarcinilor și de facilitare a nașterii.
• antinous — Forma latină originală a numelui Antinou; termen utilizat în arheologia internațională pentru a desemna tipologia sculpturală asociată favoritului lui Hadrian. De asemenea, denumește o constelație istorică situată la sud de constelația Vulturul, introdusă de Hadrian în catalogul stelar și utilizată în astronomia europeană până când a fost retrasă oficial de Uniunea Astronomică Internațională.
• Aquila non capit muscas — Maximă latină celebră tradusă literal prin 'Vulturul nu prinde muște'; este folosită ca aforism moral, juridic sau politic pentru a exprima ideea că o persoană superioară, un spirit înalt, o instituție puternică sau un lider valoros nu se coboară la dispute mărunte, nu își pierde timpul cu detalii nesemnificative și nu se ocupă de lucruri triviale sau oameni neînsemnați.
• arpie — În mitologia greacă, o monstruozitate înaripată cu trup de pasăre răpitoare și cap de femeie, considerată personificarea furtunilor violente și a lăcomiei distructive. În sens figurat, termenul descrie o persoană rea, certăreață, hapsână sau cicălitoare; în zoologie, desemnează o specie de vultur mare și extrem de puternic (Harpia harpyja) din pădurile tropicale din America de Sud.