#voluntar

• algospasm — Spasm muscular dureros; contracție involuntară, bruscă, violentă și persistentă a unui mușchi sau a unui grup de mușchi, însoțită de o senzație intensă de durere acută. În practica clinică, termenul descrie episoade nociceptive severe asociate frecvent cu crampele musculare paroxistice, afecțiunile coloanei vertebrale (cum ar fi lumbago acut) sau colicile viscerale, reprezentând o interacțiune disfuncțională între semnalele de durere și reflexele motorii.
• alochinezie — Tulburare motorie de origine neurologică ce constă în executarea involuntară sau reflexă a unei mișcări în locul celei dorite, sau în executarea unei comenzi de către membrul simetric opus celui solicitat. Această disfuncție de coordonare apare adesea în sindroamele de hemineglijare sau în urma unor leziuni ale lobului parietal, alterând percepția spațială și controlul motor voluntar.
• anarghirie — Virtute spirituală sau stare morală caracterizată prin detașarea completă de bunurile materiale, refuzul acumulării de bani, arginți ori bogății și exercitarea unei profesii sau activități în mod absolut gratuit. În teologia ascetică și monahală, reprezintă o dimensiune structurală a votului de sărăcie de bunăvoie, fiind opusul direct al lăcomiei de bani (arghirofiliei) și fundamentul sfințeniei doctorilor tămăduitori.
• apercepe — A realiza o apercepție; a asimila și a interpreta în mod conștient o senzație, o idee sau o experiență nouă prin intermediul cunoștințelor și reprezentărilor psihice stocate anterior. Spre deosebire de simpla percepție organică, această acțiune implică participarea activă a atenției, a memoriei și a rațiunii.
• apocarteresis — Formă extremă de sinucidere voluntară prin inaniție totală și refuzul sistematic de a consuma alimente sau lichide, practicată uneori în antichitate ca act filozofic, politic sau de protest etic. În context medical istoric, termenul descrie încetarea conștientă a susținerii vitale prin auto-înfometare, fiind considerat o manifestare radicală a controlului absolut asupra propriului corp.
• autoaccidentare — Acțiunea de a se autoaccidenta sau rezultatul ei; producerea involuntară a unei accidentări, răni sau contuzii de către o persoană asupra propriului corp, fenomen întâlnit frecvent în competițiile sportive din cauza suprasolicitării musculare ori a executării greșite a unor mișcări tehnice.
• autocarantina — A se izola în mod voluntar la propriul domiciliu sau într-un spațiu special amenajat pentru o perioadă determinată, în scopul prevenirii răspândirii unei boli infecțioase contagioase, ca urmare a contactului suspect cu un vector viral sau a revenirii dintr-o zonă epidemică de mare risc. În contextul protocoalelor sanitare globale, actul reprezintă o măsură de responsabilitate civică și profilaxie individuală, menită să protejeze comunitatea înainte de emiterea unui ordin restrictiv oficial.
• autodemasca — A-și dezvălui, a-și mărturisi sau a-și da în vileag de la sine propriile secrete, intenții ascunse, greșeli, vinovății sau adevărata identitate, adesea în mod involuntar prin comportament ori în mod forțat în cadrul unor procese ideologice. În contextul istoric al regimurilor totalitare, acțiunea descrie actul prin care un individ își recunoștea public abaterile politice.
• autodesființa — A decide și a pune în executare de la sine încetarea propriei existențe juridice, instituționale, politice sau organizatorice; a se dizolva, a se anula ori a se suprima în mod voluntar și suveran, fără o decizie coercitivă impusă din exterior. În sens figurat, descrie o acțiune, un discurs sau un comportament autodistructiv prin care o persoană își anulează complet credibilitatea ori autoritatea morală.
• autodisciplinare — Acțiunea de a se autodisciplina și rezultatul ei; procesul conștient și sistematic prin care o persoană își impune un set riguros de reguli, norme comportamentale și limitări voluntare pentru a-și struni impulsurile spontane și a-și atinge obiectivele propuse.
• autoexil — Părăsire voluntară a patriei sau a comunității de apartenență și stabilire într-un loc străin, determinată de dezacorduri politice profunde, persecuții ideologice iminente ori motive intime de ordin moral și creator. Spre deosebire de exilul forțat, decizia aparține individului, fiind un act de protest, de protecție sau de izolare asumată în raport cu un regim opresiv ori un mediu ostil.
• automatism — Executare involuntară, mecanică și inconștientă a unor acte, mișcări, deprinderi sau procese psihice și motorii, dobândite de un individ prin repetiție frecventă ori ca urmare a unor reflexe neurologice înnăscute. În psihologia clinică și psihiatrie, termenul descrie absența controlului voluntar conștient asupra comportamentului propriu, manifestat fie fiziologic (mersul, clipitul), fie patologic (stări de transă, crize de automatism epileptic sau disociere psihică).
• automatizm — Variantă grafică veche, regională sau străină a cuvântului 'automatism'; definește executarea mecanică, reflexă și involuntară a unor acțiuni sau mișcări fără implicarea conștiinței sau a voinței conștiente a subiectului. În textele românești din secolul al XIX-lea sau din spațiul est-european influențat de grafii etimologice alternative, termenul desemna comportamentele biologice reactive, reflexele motorii elementare ori tehnicile artistice nepremeditate.
• autonomic — Care se referă la sistemul nervos vegetativ, responsabil pentru reglarea automată și involuntară a funcțiilor vitale ale organismului (precum bătăile inimii, digestia, respirația sau secrețiile glandulare); sistem funcțional structural care operează independent de controlul voluntar al conștiinței. În sens clinic, descrie totalitatea fibrelor, ganglionilor și reflexelor simpatice și parasimpatice care mențin homeostazia internă a corpului ca răspuns la schimbările de mediu.