#viola
- agramatical — Care încalcă normele și regulile gramaticale stabilite oficial într-o limbă; care este construit incorect din punct de vedere morfosintactic, generând structuri inacceptabile pentru vorbitorii nativi sau pentru sistemul academic de reglementare lingvistică.
- Allamanda violacea — Denumirea științifică a unei specii de plantă agățătoare tropicală din familia Apocynaceae, sinonimă cu Allamanda blanchetii, apreciată pentru florile sale deosebite de culoare violet-roz sau purpurie, în formă de pâlnie. Această liană viguroasă, originară din Brazilia, se distinge prin ramurile și frunzele ușor păroase (pubescente) și este utilizată în decorarea gardurilor, pergolelor și arcadelor din zonele cu climat cald.
- altgeige — Denumire împrumutată din limba germană pentru violă sau pentru o vioară alto; instrument muzical cu coarde și arcuș, structural mai mare decât vioara clasică și acordat cu o cvintă mai jos, având un timbru caracteristic mai grav, cald și melancolic.
- altist — Cântăreț cu voce de alto (mai ales un copil sau un bărbat cu voce de falset) ori muzician care interpretează la un instrument alto, cum ar fi violistul sau cel care cântă la saxofonul alto. Ca adjectiv, descrie un timbru, o compoziție sau un registru instrumental specific gamei de alto.
- Anota violacea — Denumire științifică sinonimă din taxonomia istorică atribuită orhideei epifite Rhynchostylis retusa (sau unei varietăți cu flori violacee a speciei Rhynchostylis gigantea), originară din regiunile calde și umede ale Asiei tropicale (Filipine, Thailanda, India). Planta este renumită structural pentru inflorescențele sale spectaculoase, extrem de lungi și cilindrice, dens încărcate cu flori pătate cu nuanțe de roz, purpuriu și violet, fiind poreclită popular 'orhideea coadă de vulpe'.
- anticanonic — Care contravine canoanelor bisericești, regulilor dogmatice sau normelor oficial stabilite de o autoritate ecleziastică; contrar unui canon spiritual, juridic ori literar. În sens religios, termenul descrie acte, hirotoniri sau decizii administrative luate cu încălcarea legilor bisericii, fiind considerate ilegitime.
- antigramatical — Care încalcă, ignoră sau contrazice regulile, normele și structurile stabilite ale gramaticii unei limbi; negramatical. În lingvistica teoretică, termenul descrie un enunț sau o construcție sintactică considerată inacceptabilă de către vorbitorii nativi, deoarece violează principiile structurale de formare a propozițiilor.
- antilegal — Care se opune legii, ordinii juridice sau normelor de drept în vigoare; care încalcă o prevedere legală ori contravine spiritului constituțional al unui stat. În sens structural, descrie o acțiune, o măsură administrativă sau un comportament ilicit care se situează în afara cadrului normativ reglementat de autorități.
- antiuman — Care este contrar naturii umane, omeniei, demnității sau intereselor fundamentale ale umanității; crud, barbar, nemilos sau degradant. Termenul caracterizează ideologii totalitare, acțiuni violente de masă, legi opresive sau comportamente extreme care neagă valorile umanismului, încalcă drepturile omului și aduc grave atingeri existenței morale ori fizice a individului.
- archiviola — Instrument muzical experimental de epocă sau variantă hibridă din familia violei, echipat structural cu claviatură și un mecanism rotativ cu coardă continuă (asemănător unei ghitare cu roată sau viola organista), conceput pentru a produce sunete susținute de tip orchestră. În sens organologic, archiviola reprezintă o încercare renascentistă și barocă de a combina polifonia instrumentelor cu taste cu bogăția timbrală și expresivitatea dinamică a instrumentelor cu arcuș.
- arciviolata — Denumire istorică alternativă sau variantă rarisimă pentru instrumentul cunoscut ca 'archiviolă'; tip de violă supradimensionată sau hibridă din perioada Renașterii tanii, concepută structural pentru a extinde registrul grav și polifonic prin utilizarea unor mecanisme experimentale de tastatură ori prin adăugarea unor corzi suplimentare de rezonanță.
- atenta — A săvârși o acțiune ilegală, violentă sau distructivă îndreptată împotriva vieții unei persoane, a integrității unui stat, a ordinii publice, a unor drepturi fundamentale sau a unor valori sacre; a încerca să distrugi sau să aduci prejudicii grave unui bun juridic protejat. În sens larg, verbul descrie orice formă de intruziune abuzivă ori de încălcare flagrantă a libertății sau a liniștii cuiva.
- atrocitate — Faptă de o cruzime extremă, caracter sălbatic sau neomenesc al unei acțiuni; nelegiuire groaznică comisă de obicei în timp de război ori în regimuri tiranice. Reprezintă manifestarea structurală a barbariei umane, materializată prin violențe brutale, abuzuri grave sau distrugeri deliberate de vieți omenești.