#vesta

• Ahriman — Spiritul suprem al răului, al întunericului și al distrugerii în religia veche persană (Zoroastrianism sau Mazdeism), reprezentând antiteza directă și dușmanul etern al lui Ahura Mazda (spiritul binelui și al luminii). Cunoscut și sub numele de Angra Mainyu în textele avestice, el coordonează forțele demonice în cadrul unui dualism cosmic structural, fiind responsabil pentru apariția morții, a bolilor și a păcatului în creație.
• almelec — Termen arhaic sau regional provenit din limba turcă, utilizat în trecut în anumite comunități balcanice ori dobrogene pentru a desemna un tip de haină lungă, caftan, manta sau vestă brodată, confecționată din postav ori catifea, purtată ca element de port tradițional de epocă sau de ceremonial.
• Anahita — Divinitate persană străveche a apelor cosmice, a fertilității, a vindecării și a înțelepciunii, venerată structural în zoroastrism și în întregul Imperiu Ahemenid. Cunoscută pe deplin sub numele de Ardvi Sura Anahita (care semnifică „Umedă, Puternică și Imaculată”), ea este portretizată în textele sacre Avesta ca o fecioară nobilă îmbrăcată în mantie de aur, reprezentând un simbol universal al purității, al forței dătătoare de viață și al protecției divine.
• antiglonț — Care oprește, reține sau oferă protecție balistică împotriva proiectilelor trase de armele de foc; fabricat din straturi masive sau fibre de înaltă rezistență (precum kevlarul sau plăcile ceramice) destinate disipării energiei cinetice a unui impact. Ca substantiv, desemnează în special vesta de protecție purtată de forțele de ordine sau panourile blindate ale unui vehicul securizat.
• Avesta — Colecția de texte sacre ale zoroastrismului (vechea religie a perșilor), redactată în limba avestică, o limbă iraniană veche înrudită strâns cu sanscrita vedică; cuprinde imnuri religioase atribuite profetului Zarathustra (Gathas), rugăciuni, ritualuri liturgice și coduri de legi cosmologice și morale. De asemenea, numele poate apărea ca un toponim modern, desemnând o localitate industrială din Suedia, recunoscută pentru istoria sa în metalurgie.
• avestic — Care aparține sau se referă la Avesta, colecția de texte sacre ale zoroastrismului din Persia antică, ori populației care le-a creat; ca substantiv masculin, desemnează limba avestică, o limbă iraniană veche extrem de importantă din familia indo-europeană, strâns înrudită cu sanscrita vedică și utilizată exclusiv în scopuri liturgice și religioase. Acest idiom reprezintă o sursă fundamentală pentru studiul comparativ al limbilor și mitologiilor orientale.
• avestică — Forma de gen feminin pentru adjectivul avestic; desemnează în mod direct limba avestică (ca substantiv feminin), idiomul iranian estic utilizat în antichitate pentru redactarea scripturilor zoroastriene. Ca adjectiv, califică o scriere, o doctrină, o etapă istorică sau o particularitate culturală și fonetică strâns legată de civilizația persană timpurie și de textele incluse în Avesta.