#venera

• adoara — Formă regională sau variantă fonetică învechită a verbului 'adora'; a iubi la nesfârșit, a prețui peste măsură, a aduce prinos de venerație sau a venera o divinitate ori o persoană dragă. Întâlnit în graiurile locale sau în texte bisericești vechi, acest termen reflectă o pronunție specifică anumitor arii dialectale românești înainte de standardizarea limbii literare.
• adora — A aduce un cult religios supremei divinități; a cinsti cu cel mai înalt grad de venerație mistică. În sens profan, laic sau cotidian, termenul înseamnă a iubi peste măsură, a manifestat o pasiune profundă, o admirație oarbă sau un atașament extrem față de o persoană, un ideal, un obiect de artă sau o activitate.
• adorare — Acțiunea de a adora și rezultatul ei; manifestare supremă a cultului religios datorat exclusiv divinității, caracterizată prin pioșenie profundă și supunere absolută. În plan laic sau psihologic, termenul desemnează o stare de iubire pasională, admirație nelimitată sau atașament profund și idealizat față de o persoană sau un simbol.
• adorat — Despre o persoană, o divinitate sau un ideal care face obiectul unei iubiri profunde, al unei venerații religioase sau al unei admirații extreme. Ca adjectiv de calificare, subliniază valoarea afectivă supremă acordată ființei iubite, fiind adesea utilizat ca termen de alint sau formulă de adresare intimă.
• adorată — Despre o femeie, o divinitate feminină sau o valoare idealizată care constituie obiectul unei iubiri pătimașe, al unui devotament mistic ori al unei admirații fără limite. Folosit frecvent ca vocativ sau termen de alint, cuvântul evidențiază o prețuire afectivă supremă și o plasare a ființei dragi într-un plan superior al respectului și atașamentului.
• adorațiune — Formă arhaică, livrescă sau variantă cultă veche a substantivului 'adorație', desemnând manifestarea supremă a cultului religios datorat divinității sau o stare de iubire intensă, profund idealizată și pătimașă. Deși a fost înlocuit în lexicul modern de forma mai scurtă, termenul se conservă în traducerile biblice istorice, în textele liturgice vechi și în poezia romantică timpurie.
• adoratoare — Femeie care aduce un cult religios unei divinități sau manifestă o venerație profundă față de elemente sacre. În viața cotidiană sau în context cultural, termenul desemnează o admiratoare entuziastă, o susținătoare înfocată ori o femeie care nutrește o iubire pătimașă și idealizată pentru o celebritate, un lider, o operă de artă sau o doctrină.
• Aidoio — Formă de transliterare academică rară pentru epitetul mitologic grecesc 'Aidoios' (venerabil, demn de respect, august), utilizat uneori în studiile de filologie clasică și istorie veche ca personificare ori titlu simbolic atribuit divinităților sau magistraților antici care vegheau asupra respectului moral și a decenței structurale în cetate.
• androlatră — Persoană (în special de sex feminin) care manifestă o admirație oarbă, exagerată și adesea patologică față de bărbați sau care venerează în mod necondiționat masculinitatea și atributele acesteia. În contextul analizelor sociale structurale, termenul descrie un comportament de subordonare psihologică voluntară față de autoritatea masculină, ridicată la rang de cult.
• androlatru — Persoană care manifestă o admirație oarbă, exagerată și adesea patologică față de bărbați sau care venerează în mod necondiționat masculinitatea și atributele acesteia. În contextul analizelor sociale structurale, termenul descrie un comportament sau o predispoziție de subordonare psihologică voluntară față de autoritatea masculină, ridicată la rang de cult.