#ura

• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• aba — Țesătură groasă din lână, de obicei albă sau cenușie, bătută la piuă. În etnomedicina și istoria igienei din spațiul balcanic, acest material era utilizat în trecut pentru confecționarea hainelor țărănești rezistente la intemperii, dar și ca izolator termic elementar în tratamente empirice rurale (împachetări uscate pentru combaterea frisoanelor sau a reumatismului).
• abacterian — Termen medical folosit pentru a descrie un mediu, un produs biologic (urină, lichid cefalorahidian) sau un proces inflamator în care nu se constată prezența niciunei bacterii. O inflamație abacteriană (cum ar fi cistita sau prostatita abacteriană) produce simptome similare unei infecții, dar este declanșată de factori chimici, imunitari, traumatici sau de virusuri, culturile microbiene de laborator rămânând negative.
• abacteriemic — Termen medical care descrie starea unui organism sau a sângelui circulant în care nu se găsesc bacterii viabile. Se utilizează clinic pentru a confirma absența unei infecții sistemice diseminate prin torentul sangvin sau pentru a descrie faza de remisiune completă a unui pacient tratat cu succes pentru bacteriemie, unde hemoculturile repetate devin negative.
• abager — Meșteșugar care se ocupă cu fabricarea sau cu comercializarea abalei sau a hainelor din aba. În contextul igienei istorice și al etnomedicinii, breslele de abageri controlau calitatea și densitatea pănurii, asigurând confecționarea veșmintelor tradiționale ce serveau drept barieră termică esențială împotriva epidemiilor cauzate de expunerea la frig și umezeală.
• abageresc — Care aparține abagerilor sau abageriei; privitor la abageri sau la meșteșugul fabricării abalei. În studiile de cultură materială și antropologie socială, termenul descrie tehnicile, atelierele și standardele corporative de prelucrare a lânii groase folosite în comunitățile preindustriale pentru realizarea echipamentelor tradiționale de iarnă.
• abagerie — Atelierul, magazinul sau meșteșugul abagerului, unde se producea, se prelucra sau se comercializa aba și îmbrăcămintea groasă din pănură. Din punct de vedere istoric și igienic, abageriile reprezentau centre urbane importante pentru asigurarea articolelor vestimentare de protecție termică în secolele trecute, contribuind indirect la menținerea sănătății publice în sezoanele reci.
• abagiu — Termen istoric regional utilizat ca sinonim pentru abager; persoană care fabrica, croia sau vindea haine din aba. În istoria comunităților balcanice, abagii constituiau o categorie profesională distinctă, adesea organizați în bresle puternice care controlau rutele comerciale locale ale pănurii și interacționau cu sistemele sanitare mănăstirești pentru aprovizionarea cu pături.
• abagiubă — Formă feminină regională și arhaică extrem de rară, derivată din mediul breslelor, desemnând fie soția unui abagiu (meșteșugar de haine din lână groasă), fie o femeie care practica ea însăși prelucrarea domestică a pănurii sau comercializarea secundară a abalei în târgurile rurale.
• abai — Termen regional rar utilizat în anumite zone din vestul României pentru a desemna o bucată mare de țesătură de lână groasă sau o pătură de pănură grosieră. În practicile empirice de sănătate rurală, acest material (abaiul) era încălzit la sobă și aplicat pe toracele pacienților cu afecțiuni respiratorii sau pe articulațiile dureroase pentru efectul său analgezic și sudorific.
• Abakan — Oraș capitală al Republicii Hacasia din Federația Rusă, situat în sudul Siberiei, la confluența râurilor Abakan și Enisei. În epidemiologia geografică și bolile infecțioase, regiunea este monitorizată pentru focarele naturale de encefalită transmisă de căpușe (TBE - Tick-Borne Encephalitis) și alte arboviroze specifice taigalei, servind ca bază pentru studii privind imunitatea populațiilor indigene și dinamica vectorilor.
• abandonic1 (adj.) — Care manifestă un complex sau o teamă patologică de abandon; referitor la comportamentele neurotice sau defensive declanșate de frica de părăsire. O structură abandonică (sau personalitate abandonică) tinde să dezvolte un atașament dependent, manifestând posesivitate extremă sau, dimpotrivă, tendința de a rupe preventiv relațiile de teamă să nu fie respinsă.
• abătătură — Termen arhaic sau regional utilizat în medicina populară românească pentru a descrie o leziune traumatică superficială, o vânătaie (ecchimoză), o bătătura inflamată sau o excoriație produsă prin frecare, lovire sau compresiune prelungită asupra țesuturilor moi. În rapoartele medicale vechi sau în expertizele medico-legale rurale, cuvântul servea drept descriptor empiric pentru traumatismele minore ale tegumentului sau pentru edemele localizate apărute în urma purtării unui echipament de lucru necorespunzător.
• abatorizat — Care a fost supus procesului de sacrificare și procesare într-un abator autorizat; carcasă sau carne care a trecut prin etapele de inspecție veterinară ante-mortem și post-mortem, fiind declarată aptă pentru consumul uman.
• Abaza — Termen utilizat clinic în contextul eponimelor medicale istorice (cum ar fi boala Abaza sau sindromul Abaza), descriind manifestări somatice asociate neuroasteniei, instabilității autonome sau tulburărilor psihosomatice cardiovasculare descrise în literatura medicală est-europeană timpurie. În sens general, se poate referi și la testul sau semnul Abaza utilizat istoric în evaluarea reflexelor de oboseală neuromusculară sau a reactivității vasculare la pacienții cu tulburări nevrotice.
• abazic — Termen medical care descrie o persoană afectată de abazie, caracterizată prin incapacitatea parțială sau totală de a merge sau de a-și menține stațiunea verticală, deși forța musculară, sensibilitatea și coordonarea segmentelor în poziție culcat sunt complet păstrate. Se întâlnește în afecțiuni neurologice organice (leziuni frontale, cerebeloase, sindroame extrapiramidale) sau în tulburări de conversie psihogenă (isteria clasică, unde apare sub forma sindromului de astazie-abazie).
• abazică — Forma feminină a adjectivului abazic, utilizată pentru a descrie o pacientă, o tulburare sau o manifestare clinică (cum ar fi o postură sau o tulburare de mers) caracterizată prin incapacitatea de a merge, în ciuda păstrării forței musculare în poziție culcat. În literatura medicală, se folosește frecvent pentru a califica natura psihogenă sau organică a unei disfuncții motorii specifice sexului feminin sau unui element anatomic.
• abazie — Simptom neurologic și neuropsihiatric caracterizat prin imposibilitatea totală sau parțială de a merge, în condițiile în care forța musculară, coordonarea mișcărilor în poziție orizontală și sensibilitatea picioarelor sunt intacte. Poate avea o cauză organică, corelată cu leziuni ale lobului frontal, ale cerebelului sau ale căilor vestibulare, sau o cauză funcțională (psihogenă), întâlnită în cadrul tulburărilor de conversie (disociative), unde apare frecvent asociată cu astazia (imposibilitatea de a sta în picioare).
• Abba — Boala cu anticorpi anti-bordură în perie (ABBA) este o afecțiune renală autoimună rară, de tipul nefritei tubulointerstițiale, caracterizată prin prezența de autoanticorpi împotriva proteinei LRP2 (megalină) din celulele tubilor proximali, ducând la leziuni tubulare acute și insuficiență renală progresivă.
• abceda — Proces patologic prin care un focar de inflamație acută purulentă sau o colecție bacteriană evoluează spre formarea unui abces delimitat, acumulând puroi și necrozând țesuturile înconjurătoare.