#toxina

• aflatoxine — Grup de micotoxine extrem de toxice și carcinogene produse de anumite specii de mucegaiuri din genul Aspergillus (în special Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus). Aceste substanțe contaminează frecvent produsele agricole depozitate necorespunzător în condiții de umiditate și căldură, cum ar fi alunele, nucile, porumbul sau cerealele, reprezentând un risc major de hepatotoxicitate severă pentru oameni și animale.
• anatoxină — Toxină bacteriană modificată prin tratare termică și chimică, de obicei cu formol, care își pierde complet puterea toxică patogenă, dar își păstrează intacte proprietățile antigenice structurale. Această substanță biologică este utilizată pe scară largă în prepararea vaccinurilor pentru a stimula organismul să producă anticorpi specifici și a asigura o imunitate activă de lungă durată împotriva unor boli grave precum tetanosul sau difteria.
• anavaccin — Preparat biologic imunizant (vaccin) compus dintr-o anatoxină bacteriană purificată și absorbită, utilizat pentru a stimula producerea de anticorpi specifici în organism fără a declanșa simptomele bolii. Acest tip de vaccin structural își păstrează intactă capacitatea antigenică, dar își pierde complet patogenitatea și puterea toxică inițială prin tratare chimică ori termică controlată.
• anavenin — Venin animal (de șarpe, scorpion, albină) modificat structural prin tratament termic sau chimic (de obicei cu formol) pentru a-și pierde complet toxicitatea distructivă directă, păstrându-și în același timp puterea antigenică intactă. Această substanță imunologică este injectată în doze controlate pentru a stimula producerea de anticorpi specifici (antivenin) sau pentru desensibilizarea pacienților alergici.
• antibotulinic — Care neutralizează, combate sau distruge toxina botulinică produsă de bacteria Clostridium botulinum; medicament, ser imunologic sau anticorp specific utilizat în tratamentul de urgență al botulismului. În sens clinic, serul antibotulinic blochează legarea neurotoxinei de receptorii sistemului nervos periferic, prevenind paralizia musculară progresivă și salvând viața pacientului.
• antiser — Ser sangvin (obținut de la oameni sau animale imunizate anterior) care conține o concentrație mare de anticorpi specifici îndreptați împotriva unui anumit antigen, virus, bacterie sau toxină bacteriană ori venin. În practica medicală și de urgență, antiserul este administrat pentru a oferi o imunitate pasivă imediată, neutralizând rapid agenții patogeni sau toxinele periculoase eliberate în organism înainte ca sistemul imunitar al pacientului să poată reacționa.
• antitoxic — Care neutralizează, blochează sau combate acțiunea dăunătoare a toxinelor, otrăvurilor sau a substanțelor chimice nocive pătrunse în organism. Se aplică de regulă serurilor biologice imunoglobulinice (antitoxine), tratamentelor de detoxifiere hepatică sau echipamentelor de protecție concepute special pentru a anula efectul letal al unor compuși chimici complecși.
• antitoxină — Anticorp specific format în organismul unui om sau al unui animal ca reacție imunitară la pătrunderea unei toxine bacteriene, vegetale ori animale, având capacitatea de a neutraliza în mod selectiv efectul toxic al acesteia. În practica medicală, termenul desemnează și preparatul farmaceutic injectabil obținut din serul animalelor imunizate, utilizat ca tratament de urgență în boli infecțioase grave precum difteria, tetanosul sau botulismul.
• antizimotic — Care previne, combate sau oprește bolile infecțioase sau procesele patologice cauzate de fermentații bacteriene ori enzimatice anormale în organism. În toxicologia și farmacologia clasică, termenul descrie substanțe dezinfectante sau medicamente capabile să neutralizeze fermenții patogeni sau toxinele zymotice circulante, blocând alterarea umorilor corporale și extinderea stărilor febrile infecțioase.
• autotoxină — Substanță toxică produsă în mod spontan sau patologic de propriul organism (prin metabolism celular alterat, degradare tisulară sau disfuncții imunitare), capabilă să otrăvească celulele ori să declanșeze reacții inflamatorii și distructive în interiorul aceluiași corp. Acest fenomen structural stă la baza înțelegerii proceselor de autointoxicare și a multor afecțiuni autoimune cronice.
• bacteriotoxină — Substanță toxică de natură proteică sau lipozaharidică elaborată și eliberată de o celulă bacteriană, capabilă să provoace tulburări funcționale ori distrugeri celulare grave în organismul gazdă. În sens biochimic, bacteriotoxinele se împart în exotoxine (secretate activ în mediu de bacteriile vii, adesea extrem de potente) și endotoxine (constituente ale peretelui celular, eliberate mai ales prin liza bacteriei).