#toxica

• Abrus precatorius — (Botanică) Specie de plantă agățătoare din genul Abrus, nativă în zonele tropicale, cunoscută popular sub numele de 'ochiul-păpușii' sau 'boaba de mătanii'; semințele sale mici, de un roșu aprins cu o pată neagră la bază, sunt folosite tradițional în bijuterii și rozarii, dar sunt extrem de letale dacă sunt ingerate sau mestecate, conținând abrină.
• absintism — Stare patologică, fizică și psihică, provocată de consumul cronic și abuziv de absint, caracterizată istoric prin halucinații, convulsii și degradare mentală rapidă. În filozofia morală și etica socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea, absintismul a fost analizat nu doar ca o simplă afecțiune medicală, ci ca un simptom major al decadenței sociale, o evadare auto-distructivă din realitate și o prăbușire a simțului datoriei morale în fața nihilismului existențial.
• abțigui — A se înveseli sau a intra într-o stare de ebrietate ușoară ori moderată prin consumul de băuturi alcoolice; a se binedispune la un pahar. Folosit uneori la forma tranzitivă pentru a descrie acțiunea de a îmbăta pe cineva pe furiș sau treptat. Reprezintă un termen pitoresc din argoul românesc, având o conotație mai degrabă comică sau indulgentă decât una severă sau peiorativă.
• acrodinie — Sindrom clinic complex structural, caracterizat prin dureri intense, eritem, tumefiere, parestezii și descuamare la nivelul mâinilor și picioarelor, însoțit adesea de tulburări neuropsihice severe (iritabilitate, insomnie) și tahicardie. În context medical, această disfuncție neurologică și vasculară afectează cu precădere copiii și este cauzată din punct de vedere etiologic de intoxicația cronică cu mercur.
• Actaea alba — Denumire științifică (sinonimă cu Actaea pachypoda) pentru o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este remarcabilă structural prin fructele sale de tip bacă, de culoare albă, cu un punct negru central, susținute de pediceli groși și roșii, înfățișare ce îi conferă numele popular de 'ochii păpușii' (doll's eyes). Toate componentele plantei conțin toxine cardiogene puternice.
• Actaea rubra — Denumire științifică pentru o specie de plantă erbacee perenă și otrăvitoare din familia Ranunculaceae, răspândită în America de Nord și în unele regiuni boreale. Spre deosebire de ruda sa cu fructe albe, Actaea rubra se caracterizează structural prin ciorchini de bace sferice de un roșu aprins, strălucitor (rar albe în varietăți specifice), purtate pe pediceli subțiri. Toate părțile plantei sunt extrem de toxice, afectând sistemul nervos și muscular.
• Actaea spicata — Denumire științifică pentru specia tip a genului Actaea, cunoscută popular în limba română sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor'. Este o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, autohtonă în pădurile umbroase de foioase și conifere din Europa și Asia. Se recunoaște structural prin frunzele mari, dințate, inflorescențele albe în formă de spic și fructele de tip bacă, negre și lucioase, care conțin substanțe iritante puternice.
• agriostaphis — Denumire științifică veche sau termen farmaceutic tradițional rarisim folosit în trecut pentru specia botanică Delphinium staphisagria (păduchel sau iarba-păduchelui), o plantă toxică ale cărei semințe conțin alcaloizi puternici. În rețetele medicale empirice europene sau în vechile glosare pomicole, extractele erau folosite exclusiv extern pentru combaterea paraziților structurali capilari.
• alcoholizare — Acțiunea de a (se) alcoholiza și rezultatul ei; procesul prin care un organism este îmbibat cu alcool sau starea patologică rezultată din consumul masiv de etanol. În sens industrial sau de laborator, reprezintă tratarea sau saturarea unui compus, a unei soluții ori a unui țesut organic cu alcool în vederea conservării sau a reacțiilor chimice.
• alcoholizat — Care a fost supus procesului de alcoholizare; impregnat, saturat sau conservat cu ajutorul alcoolului. În context clinic sau social, descrie o persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, manifestând semne evidente de ebrietate, tulburări de coordonare și alterări ale stării de conștiență.
• alcoolemie — Concentrația de alcool pur (etanol) prezentă în sângele unei persoane, exprimată de obicei în grame de alcool la litru de sânge (g/l) sau în miligrame. Reprezintă un indicator toxicologic fundamental utilizat în medicina legală și de către organele de poliție pentru a evalua gradul de intoxicație și capacitatea psiho-motorie a unui individ.
• alcoolizare — Forma ortografică standardizată în limba română pentru alcoholizare; acțiunea de a (se) alcooliza și rezultatul ei. Reprezintă procesul fiziopatologic de impregnare a organismului sau a unui țesut cu alcool, precum și starea toxică consecutivă consumului abuziv de etanol. În tehnică, indică procesul de tratare, conservare sau saturare a unor compuși chimici ori mostre organice cu alcool.
• alcoolizat — Forma ortografică standardizată în limba română pentru alcoholizat. Care a fost supus procesului de alcoolizare; impregnat, tratat sau conservat cu ajutorul alcoolului. În sens clinic sau social, se referă la o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, prezentând semne vizibile de ebrietate, pierdere a echilibrului și alterare a capacităților cognitive.
• alcoolizație — Termen medical rar și învechit utilizat pentru a descrie starea sau procesul de impregnare profundă a organismului cu alcool; variantă conceptuală pentru alcoolizare sau alcoolism acut. Desemnează condiția clinică în care țesuturile și fluidele corporale sunt saturate de metaboliții toxici ai etanolului, determinând o prăbușire temporară a homeostaziei generale.
• alcoolizațiune — Variantă arhaică și livrească a substantivului alcoolizare, utilizată în literatura medicală și juridică a secolului al XIX-lea pentru a desemna acțiunea de impregnare a unui corp cu alcool sau starea de intoxicație profundă provocată de abuzul de băuturi spirtoase. Reprezintă procesul fiziopatologic descris în vechile tratate înainte de standardizarea terminologiei clinice moderne.
• alior — Denumire populară atribuită plantei erbacee Euphorbia cyparissias (cunoscută și ca tămâiță sau laptele-câinelui), din familia Euphorbiaceae, caracterizată printr-un latex alb, caustic și toxic, secretat în momentul ruperii tulpinii. În medicina empirică tradițională și etnobotanică, a fost utilizat cu extremă prudență în tratamente topice contra negilor, având un rol bine definit în folclorul terapeutic românesc.
• Allamanda cathartica — Denumirea științifică a celei mai cunoscute specii din genul Allamanda, o plantă agățătoare tropicală viguroasă, cunoscută popular sub numele de 'trâmbița aurie' sau 'trompeta galbenă'. Este renumită pentru florile sale mari, galbene ca ceara, cu diametrul de până la 12 cm, și este utilizată intens în peisagistica de climat tropical; toate părțile plantei sunt toxice și au proprietăți purgative puternice, de unde provine și epitetul specific 'cathartica'.
• amățitor — Care are însușirea sau puterea de a amăți (a ameți), de a zăpăci ori de a tulbura simțurile și claritatea mentală; amețitor, năucitor sau uimitor. În sens literar ori poetic vechi, termenul descrie un parfum puternic, o licoare alcoolică fermentată sau un peisaj grandios care copleșește rațiunea, lăsând o impresie profundă de fascinare ori confuzie pasageră.
• amețitoriu — Formă adjectivală învechită, arhaică sau regională a termenului 'amețitor'; care are proprietatea sau capacitatea de a provoca amețeală, vertij ori confuzie mentală. În textele literare vechi sau cronicile de epocă, descrie o băutură puternic intoxicantă, o înălțime mare sau, în sens figurat, o atitudine manipulatoare care zăpăcește rațiunea.
• anilism — Intoxicație cronică sau acută provocată de pătrunderea în organism a anilinei sau a derivaților săi, întâlnită cu precădere ca boală profesională în industria chimică și textilă. Manifestarea structurală a acestei patologii include cianoza severă, determinată de formarea methemoglobinei în sânge, cefalee, vertij, tulburări respiratorii și afectare hepatică sau renală, necesitând monitorizarea strictă a securității muncii în spațiile de producție.