#tocmi

• arvuni — A da sau a plăti o arvună (un avans) pentru a-și asigura cumpărarea unui bun, închirierea unui serviciu sau finalizarea unei tranzacții comerciale. În sens extins, înseamnă a rezerva din timp, a angaja în avans sau a arvuni simbolic un acord, iar la nivel figurat exprimă predestinarea, sortirea sau asumarea timpurie a unui destin ori a unei obligații morale.
• arvunit — Care a fost reținut, rezervat sau angajat prin plata unei sume de bani în avans (arvună); adjectiv ce descrie un bun, o marfă, un animal sau o persoană (argat, meșteșugar) care se află sub incidența unui angajament contractual preliminar, neputând fi înstrăinat ori angajat de altcineva până la finalizarea sau ruperea înțelegerii.
• asâmbri — A tocmi, a angaja sau a lua în serviciu un păstor, un argat ori un zilier pentru o perioadă determinată de timp (de regulă pentru un sezon de păstorit), în schimbul unei plăți stabilite în bani, produse agricole sau animale. Acest obicei pastoral vechi presupunea stabilirea unei înțelegeri clare între proprietarul turmei și cel angajat, fiind un pilon structural al organizării economiei rurale tradiționale.
• atocmare — Acțiunea de a se atocmi (variantă veche pentru a se tocmi) și rezultatul ei; negociere, învoială sau stabilire formală a prețului, a condițiilor unui contract ori a clăcii în trecut. În contextul dreptului istoric românesc, atocmarea reprezenta actul juridic sau verbal prin care un proprietar de pământ și un țăran stabileau obligațiile de muncă și dijma pentru anul respectiv.
• atocmire — Varianta arhaică a substantivului 'tocmire'; acțiunea de a se atocmi și rezultatul ei, constând în negocierea formală, învoiala sau stabilirea prețului și a clauzelor unei tranzacții ori ale unui contract de muncă tradițional. În organizarea socială pre-modernă din Principatele Române, termenul desemna convenția verbală sau scrisă prin care se reglementau raporturile economice dintre meșteșugari, negustori și ucenici sau slugi.
• atocmit — Care a fost convenit, negociat sau stabilit în urma unei învoieli; care s-a angajat la o muncă sau a achiziționat un bun pe baza unui preț fixat prin discuții prealabile. În registrul social vechi, cuvântul servea drept calificativ pentru slujbașul sau argatul care lucra conform termenilor contractuali stabiliți cu stăpânul său, distingându-se de muncitorii zilieri sau robi.