#tepos

• acantopterigian — Denumire atribuită peștilor teleosteeni din supraordinul Acanthopterygii, caracterizata prin prezența unor raze țepoase, rigide și nearticulate în partea anterioară a înotătoarelor dorsale și anale, alături de o vezică înotătoare complet închisă (fizoclistă). Reprezintă cel mai diversificat și evoluat grup de pești actuali, adaptat unei varietăți extreme de nișe ecologice marine și de apă dulce.
• antepoziție — Așezarea unui cuvânt, a unui afix sau a unui constituent sintactic înaintea altui element cu care se află în raporturi gramaticale ori semantice strânse; plasare structurală anterioară într-o secvență verbală. Acest procedeu sintactic și topic este esențial în determinarea topicilor flexibile sau rigide ale unei limbi, având adesea rolul de a marca emfaza, focalizarea stilistică ori îndeplinirea unor reguli structurale stricte, cum ar fi așezarea adjectivului demonstrativ înaintea substantivului determinat.
• antepune — A așeza sau a plasa un element lingvistic, un obiect ori o valoare conceptuală înaintea altuia dintr-o serie ordonată; a prefera sau a acorda prioritate absolută unui lucru în raport cu altul. În structura gramaticală, acțiunea descrie prepoziționarea unui adjectiv sau pronume față de regentul său nominal, în timp ce în sens figurat exprimă actul axiologic de a pune interesele colective sau morale mai presus de cele individuale.
• antepunere — Acțiunea de a antepune și rezultatul ei; așezare sau fixare a unui element gramatical, lexical ori conceptual înaintea altui element dintr-o secvență determinată. În sintaxa frazei, această modificare structurală a topicii servește frecvent la scoaterea în evidență a unui termen determinat (focalizare), schimbând dinamica informativă a enunțului fără a-i altera sensul denotativ de bază.
• antepus — Care este așezat, plasat sau situat în fața unui alt element dintr-o serie, o structură sau o secvență determinată. În morfologie și sintaxă, descrie starea unui constituent nominal sau verbal prepoziționat pentru a modifica topica sau a genera emfază stilistică, în timp ce în medicină indică o poziționare anatomică anterioară a unui organ sau țesut raportat la axul de referință al corpului.
• arăstos — Care are ariste (țepi, mustăți sau prelungiri rigide specifice spicelor de cereale); prevăzut cu peri aspri ori ghimpi fini pe suprafața frunzelor sau a tulpinii. În graiul vechi din unele regiuni carpatice, adjectivul descrie varietățile sălbatice de grâu sau orz, precum și plantele de fâneață care zgârie la atingere.
• aricos — Care este plin de ghimpi, țepi sau asperități proeminente; care prezintă o structură rigidă și zburlită asemănătoare cu învelișul protector al unui arici. În sens extins sau figurat, termenul poate descrie un comportament uman țâfnos, as विat sau defensiv, caracterizat prin tendința de a respinge interacțiunile sociale prin replici tăioase.