#tasare

• abstragere — Acțiunea de a abstrage și rezultatul ei; procesul mental, logic și analitic prin care se izolează însușirile generale ale unei categorii de obiecte. În psihologie, definește starea de detașare conștientă sau inconștientă a unui individ față de stimulii din mediul înconjurător, adesea asociată cu o concentrare intelectuală intensă sau cu reveria.
• afundare — Acțiunea de a afunda și rezultatul ei; procesul fizic de coborâre a unui corp sub nivelul unei suprafețe lichide sau în interiorul unui sol moale; lăsare sau tasare structurală a unei construcții ori a unui teren sub influența unei greutăți mari sau a cedării bazei.
• alipi — A uni sau a se uni strâns prin intermediul unei substanțe adezive, prin presare, sudare ori prin coasere; a adăuga un element structural la un ansamblu deja existent pentru a forma un tot unitar. În sens figurat sau social, se referă la acțiunea unei persoane de a se alătura unui grup, de a adera intim la o cauză, la o idee sau de a dezvolta un atașament afectiv profund față de cineva.
• anexare — Acțiunea de a anexa și rezultatul ei; atașarea sau alăturarea unui document secundar la un act principal ori, în context geopolitic, încorporarea forțată, unilaterală și fără consimțământ a unui teritoriu străin în granițele unui stat suveran. Acest fenomen structural modifică statutul juridic și administrativ al entității asimilate, fiind adesea un subiect de dispută în dreptul internațional.
• apestire — Acțiunea de a (se) apesti și rezultatul ei; proces fizic de tasare, presare sau strângere fermă a unei substanțe ori a unui material vrac, realizat cu scopul de a-i reduce volumul sau de a-i spori densitatea structurală. Apare exclusiv în graiurile locale din anumite comunități rurale.
• atașare — Acțiunea de a atașa și rezultatul ei; fixarea, montarea, unirea sau cuplarea unui element la un corp sau sistem principal. În informatică, reprezintă operațiunea de a anexa un fișier digital la un e-mail; în mecanică descrie instalarea unui accesoriu industrial; în plan psihologic, definește procesul dinamic de formare a unei legături afective intime și durabile față de o persoană sau o idee.
• autopersifla — A se ironiza pe sine însuși într-un mod fin, subtil și adesea mușcător; a lua în râs propriile defecte, acțiuni, idei sau slăbiciuni cu scopul de a demonstra detașare critică ori de a atenua un impact emoțional negativ. În context literar și retoric, acțiunea reprezintă o modalitate sofisticată de autoironie structurală prin care un autor își subminează propria autoritate solemnă înainte ca aceasta să fie atacată de ceilalți.