#tabelul periodic

• actinid — Element chimic metalic și radioactiv aparținând seriei actinidelor (sau actinoide), un grup structural stabilizat format din 15 elemente grele situate în tabelul periodic de la actiniu (număr atomic 89) până la lawrenciu (număr atomic 103). Toate aceste elemente fac parte din blocul 'f' (seria 5f) al metalelor tranziționale, fiind caracterizate prin instabilitate nucleară mare, densitate ridicată și proprietăți electrochimice strâns corelate cu cele ale actiniului.
• actinide — Formă de plural pentru substantivul 'actinid'; grup structural omogen din tabelul periodic format din 15 elemente chimice metalice și radioactive, cu numere atomice cuprinse între 89 (actiniu) și 103 (lawrenciu). Situate în blocul 'f' al elementelor tranziționale din perioada a 7-a, acestea prezintă proprietăți chimice similare datorită completării progresive a substratului electronic 5f, fiind recunoscute pentru densitatea lor ridicată, instabilitatea nucleară mare și capacitatea de a suferi fisiune.
• actiniu — Element chimic metalic, radioactiv, de culoare alb-argintie, cu numărul atomic 89 și simbolul Ac, care deschide seria actinidelor în tabelul periodic. Descoperit în 1899 de André-Louis Debierne, actiniul este un element extrem de rar în scoarța terestră, găsindu-se în cantități infime în minereurile de uraniu. Structural, acesta cristalizează în sistem cubic cu fețe centrate, este foarte reactiv și emite o radiație albăstruie intensă în întuneric din cauza ionizării aerului înconjurător.
• actinium — Forma originală neologică, grafia latină și denumirea internațională oficială în limba engleză pentru elementul chimic 'actiniu' (simbol Ac, număr atomic 89). Acest termen structural definește metalul radioactiv greu din blocul 'f' al tabelului periodic, utilizat în literatura științifică mondială și în standardele IUPAC pentru a descrie proprietățile izotopilor implicați în procesele de fisiune nucleară sau în cercetările medicale oncologice avansate.
• actinoid — Denumire sistematică oficială recomandată de IUPAC pentru orice element chimic din seria actinidelor, ce cuprinde cele 15 elemente metalice și radioactive cu numere atomice de la 89 (actiniu) până la 103 (lawrenciu). Ca adjectiv, descrie un comportament chimic sau o structură atomică asemănătoare cu cea a actiniului, fiind caracterizat prin completarea progresivă a substratului electronic 5f, densitate foarte mare și proprietăți electrochimice specifice metalelor grele.
• Ag — Simbolul chimic oficial utilizatla nivel internațional pentru elementul argint, derivat din denumirea sa latină 'Argentum'. Reprezintă un metal de tranziție prețios, de culoare albă-strălucitoare, caracterizat prin cea mai mare conductibilitate electrică și termică dintre toate elementele, fiind utilizat pe scară largă în electronică, bijuterii, medicină și monetărie datorită stabilității sale structurale.
• alcalino-pământos — Care aparține sau se referă la grupul de elemente chimice bivalente din grupa a II-a a tabelului periodic (precum beryliul, magneziul, calciul, stronțiul, bariul și radiul). Denumirea provine din faptul că oxizii acestor metale prezintă proprietăți alcaline pronunțate și erau numiți istoric 'pământuri' datorită insolubilității și rezistenței lor foarte mari la temperaturi ridicate.
• aluminiu — Element chimic cu numărul atomic 13 și simbolul Al; este un metal din grupa borului, de culoare alb-argintie, remarcabil prin densitatea sa scăzută, maleabilitate, conductibilitate electrică și termică ridicată, precum și prin rezistența mare la coroziune datorită formării unui strat protector de oxid.
• americiu — Element chimic sintetic, puternic radioactiv, din seria actinidelor, cu numărul atomic 95 și simbolul Am. Acest metal transuranian structural, de culoare argintie, obținut inițial prin bombardarea plutoniului cu neutroni, este utilizat în aplicații industriale de precizie, cum ar fi detectoarele de fum de uz casnic și sursele de radiații alfa pentru analize de laborator.
• americium — Formă grafică variantă sau împrumut direct neadaptat din limba engleză ori latină pentru elementul chimic transuranian radioactiv cu numărul atomic 95, numit în limba română standard 'americiu'. Apare uneori în lucrări tehnice de import, baze de date internaționale sau cataloage comerciale de substanțe chimice pentru a indica structura atomică Am din seria actinidelor.
• antimoniu — Element chimic cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, situat în grupa a 15-a a tabelului periodic, fiind un metaloid lucios, de culoare alb-argintie, casant și cu o conductibilitate termică și electrică scăzută. În sens structural și industrial, este utilizat pe scară largă la fabricarea aliajelor antifrecare, a plăcilor pentru acumulatori, a materialelor semiconductoare și ca agent ignifugant.
• arsen — Element chimic cu numărul atomic 33 și simbolul As, situat în grupa a XV-a a tabelului periodic, clasificat drept metaloid cu proprietăți intermediare între metale și nemetale. Se prezintă sub mai multe forme alotropice (cel mai stabil fiind cel cenușiu, cu luciu metalic), este un semiconductor utilizat în microelectronică și optoelectronică și, sub formă de compuși, este recunoscut istoric ca un toxic celular extrem de periculos, având utilizări industriale severe.
• astatin — Element chimic radioactiv, puternic instabil, din grupa halogenilor, cu numărul atomic 85 și simbolul At; este cel mai rar element natural din scoarța terestră, fiind produs doar tranzitoriu prin dezintegrarea uraniului și toriului, iar datorită timpului de înjumătățire extrem de scurt (maximum 8,1 ore pentru cel mai stabil izotop), proprietățile sale fizice sunt studiate aproape exclusiv prin tehnici de sinteză artificială în acceleratoare de particule.
• astatiniu — Denumire alternativă, sinonimă și tolerată în comunitatea științifică pentru elementul chimic 'astatin'; urmează tiparul terminologic clasic al metalelor și metaloizilor (cu sufixul '-ium'), fiind utilizată uneori în manualele școlare sau în traduceri tehnice mai vechi pentru a desemna elementul cu numărul atomic 85.
• At — Simbolul chimic oficial pentru elementul astatin (sau astat), un radioelement halogen extrem de rar și instabil, cu numărul atomic 85. În tabelele periodice moderne, At reprezintă cel mai greu element stabilizat din grupa halogenilor, ale cărui proprietăți fizice și chimice sunt deduse teoretic sau observate microscopic în laboratoarele de fizică nucleară de înaltă energie datorită timpului său de înjumătățire foarte scurt.
• azot — Element chimic gazos, incolor, inodor și insipid, cu numărul atomic 7 și simbolul N, care constituie aproximativ 78% din volumul atmosferei terestre; este un component fundamental al acizilor aminici, proteinelor și acizilor nucleici, fiind indispensabil pentru toate organismele vii și intens utilizat în industrie sub formă lichidă ca agent criogenic sau în compoziția îngrășămintelor chimice.