#superior

• abadesă — Superioară a unei mănăstiri romano-catolice (stareță). În istoria medicinei și a asistenței spitalicești, abadesele au jucat un rol esențial în Evul Mediu și Renaștere, administrând infirmeriile monastice, organizând îngrijirea bolnavilor săraci și coordonând prepararea remediilor naturiste și a unguentelor în farmaciile mănăstirești.
• abate1 (s.m.) — Superior al unei mănăstiri romano-catolice (stareț). În istoria medicinei și a asistenței spitalicești, abații au jucat un rol administrativ major în Evul Mediu, coordonând spitalele monastice (xenodochia) și azilurile atașate abațiilor, unde pelerinii, săracii și bolnavii primeau îngrijire și adăpost.
• acantoceras — Gen de moluște cefalopode fosile (amoniți) din familia Acanthoceratidae, specifice perioadei Cretacicului superior. Aceste organisme marine se remarcau prin cochiliile lor spiralate plano-spiritate, masive, puternic ornamentate cu coaste proeminente și rânduri de tuberculi ascuțiți sau proeminențe asemănătoare unor spini de-a lungul pliurilor exterioare, constituind fosile directoare esențiale pentru datarea straturilor geologice din acea epocă.
• arogant — Care manifestă o mândrie exagerată, jignitoare și plină de dispreț față de ceilalți; caracterizat prin trufie, înfumurare și o atitudine de superioritate nejustificată. Ca substantiv, termenul desemnează o persoană dominată de un orgoliu nemăsurat, care își supraestimează calitățile, averea sau poziția socială, tratându-i pe cei din jur cu sfidare, aroganță și lipsă de respect.
• aroganță — Trăsătură de caracter sau manifestare caracterizată prin mândrie jignitoare, trufie nemăsurată și înfumurare; atitudine de superioritate disprețuitoare adoptată de o persoană în relațiile cu ceilalți. În limbajul colocvial modern, termenul poate descrie și un gest excentric, o extravaganță opulentă sau o acțiune îndrăzneață menită să epateze, să atragă atenția și să demonstreze putere, bogăție sau statut social.
• aspirantură — Formă superioară de organizare a studiilor universitare și postuniversitare utilizată istoric în fostul bloc sovietic și în anumite instituții academice de tip est-european, echivalentă structural cu doctoratul modern; stagiu de pregătire științifică parcurs de un aspirant sub îndrumarea unui profesor pentru obținerea titlului de candidat în științe.
• attic — Formă neadaptată sau neologism utilizat ca variantă pentru 'atic' sau pentru a descrie elemente specifice regiunii antice Atica; în arhitectură, reprezintă un etaj scund situat deasupra cornișei principale a unei clădiri cu scopul de a masca acoperișul; în lingvistică, se referă la dialectul antic grec vorbit în Atena, pilon structural al limbii grecești clasice.
• avansat — Care se află într-un stadiu superior de dezvoltare, evoluție sau progres; superior, evoluat, modern. Despre cunoștințe sau cursuri: care depășește nivelul elementar sau mediu, necesitând pregătire de specialitate. Despre persoane: promovat într-o funcție superioară sau aflat într-o etapă înaintată (de exemplu, în vârstă). În sens fizic, termenul descrie un obiect sau un element deplasat ori situat mai în față în raport cu un punct de referință.
• bacalaureat — Examen național de mare importanță susținut de absolvenții de liceu, a cărui promovare acordă titlul de bacalaureat și dreptul de înscriere în învățământul superior; test complex care evaluează competențele lingvistice, profilul academic și cunoștințele acumulate pe parcursul studiilor secundare. Ca adjectiv, descrie un tânăr care a promovat cu succes toate probele scrise și orale ale acestui examen de maturitate.