#structura celulara

• acantoid — Termen descriptiv utilizat în științele biologice și medicale ca adjectiv pentru a defini un organ, o excrescență, o structură celulară sau un element anatomic care are aspectul, forma sau caracteristicile unui spin ori ale unui ghimpe. În anatomia umană și comparată, este utilizat uneori pentru a descrie profilul ascuțit al unor apofize osoase sau forma spiculilor membranari întâlniți în anumite modificări patologice ale țesuturilor.
• agenozom — Organit celular sau structură subcelulară cu rol specific în procesele de replicare ori diviziune, descrisă uneori în literatura biologică specializată în legătură cu absența sau modificarea materialului genetic activ. Reprezintă o entitate structurală discretă utilizată pentru a explica mecanisme particulare de diferențiere celulară sau anomalii cromozomiale induse experimental.
• alesidă — Termen specializat, utilizat ocazional în biologie sau botanică descriptivă, care face referire la o structură celulară protectoare sau la un înveliș membranos specific. În sens larg sau experimental, poate descrie o entitate organică dintr-o clasă restrânsă de compuși structurali microbieni.
• amfocromatofil — Despre celule, țesuturi sau structuri celulare: care se colorează deopotrivă cu coloranți acizi și bazici; proprietate biologică structurală caracterizată prin capacitatea de a absorbi simultan ambele tipuri de pigmenți histologici, rezultând o nuanță neutră sau mixtă în urma procesului de fixare tinctorială.
• antigenă — Forma de feminin a adjectivului „antigen” sau variantă substantivală utilizată în textele medicale mai vechi ori traduse pentru a desemna o substanță capabilă să declanșeze o reacție imună; descrie o moleculă, o proteină virală sau o structură celulară capabilă să stimuleze sistemul imunitar pentru producerea de anticorpi specifici.
• ascofor — Care poartă asce; organ, filament sau structură anatomică a unei ciuperci pe care se dezvoltă ori se sprijină ascele (săculeții microscopici cu spori). În sens substantival, reprezintă aparatul structural sau porțiunea fertilă din corpul fructifer al ascomicetelor responsabilă de susținerea celulelor reproducătoare spore-bearing.
• autoantigen — Constituent molecular normal, macromoleculă, proteină sau structură celulară proprie unui organism care, în condițiile unei disfuncții a toleranței imunitare, este recunoscută în mod eronat ca substanță străină (antigen) și devine ținta unui atac declanșat de propriul sistem imun.
• autobrecie — Un termen medical specializat și neoficial ce descrie o formă rară de fragilitate structurală autonomă a țesuturilor sau o predispoziție congenitală a elementelor celulare de a suferi o fractură ori o ruptură spontană, fără o cauză traumatică externă evidentă. În studiile clinice de nișă, conceptul este corelat cu alterările homeostaziei matricei extracelulare, manifestându-se printr-o rezistență extrem de scăzută a membranelor biologice la presiuni mecanice interne.
• axonemă — Structură internă fundamentală, formată dintr-un complex organizat de microtubuli cilindrici, care constituie axul central și scheletul motor al cililor și flagelilor la celulele eucariote. Configurația structurală clasică urmează modelul geometric de tip '9+2', compus din nouă dublete de microtubuli periferici dispuse simetric în jurul unei perechi centrale, interconectate prin punți delicate de dineină și nexină care facilitează mișcarea oscilatorie sau ondulatorie propulsivă.