#stinge

• agoniza — A se afla în agonie, a duce lupta supremă și terminală cu moartea, manifestând o stingere progresivă a funcțiilor vitale ale organismului. În sens figurat sau literar, verbul descrie acțiunea de a se prăbuși lent, a pieri, a se stinge sau a lâncezi într-o stare de declin profund, de neputință dureroasă ori de degradare inevitabilă (despre o instituție, o relație sau o epocă istorică).
• agonizare — Acțiunea de a agoniza și rezultatul ei; procesul fiziologic terminal de trecere lentă de la viață la moarte clinică, marcat de zbuciumul trupului și stingerea funcțiilor vegetative. În sens figurat, termenul descrie o descompunere treptată, un declin prelungit sau o degradare ireversibilă a unui sistem, a unei structuri politice ori a unui proiect lipsit de resurse.
• aspersor — Dispozitiv tehnic sau aparat hidraulic conectat la o rețea de alimentare cu apă, utilizat pentru irigarea terenurilor agricole, a grădinilor sau a spațiilor verzi prin pulverizarea lichidului sub formă de picături fine, simulând ploaia naturală; de asemenea, este folosit ca element central în sistemele automate de stingere a incendiilor (sprinklere) instalate în clădiri.
• astâmpăra — A potoli, a liniști, a calma sau a domoli o stare de agitație, o suferință fizică ori sufletească; a stinge, a satisface sau a atenua o nevoie fiziologică intensă (cum ar fi setea, foamea sau somnul); la forma reflexivă, înseamnă a-și recăpăta cumpătul, a se cuminți sau a înceta dintr-o acțiune violentă, zgomotoasă ori obositoare.
• astâmpărare — Acțiunea de a astâmpăra și rezultatul ei; procesul de calmare, potolire, liniștire sau satisfacere a unei nevoi ori a unei stări de tulburare fizică sau psihică. Este un substantiv deverbal utilizat pentru a indica actul de temperare a unui element agitat.
• astâmpărător — Care are însușirea de a astâmpăra, de a liniști, de a potoli sau de a răcori; element, remediu, lichid sau factor care atenuează o suferință, calmează agitația ori stinge o nevoie fiziologică acută precum setea sau foamea.
• astinge — Variantă arhaică și regională pentru verbul 'a stinge'; acțiunea de a opri arderea unui foc, a unei lumânări sau a unui corp incandescent, ori de a sista funcționarea unei surse de lumină artificială. În sens figurat, se folosea în textele vechi pentru a exprima stingerea din viață (decesul), anihilarea unui neam sau potolirea completă a unei mari pasiuni ori revolte.
• autopompă — Autovehicul special cu autopropulsie, echipat structural cu o motopompă puternică, rezervoare de apă și spumă, furtunuri și alte accesorii specifice, utilizat de unitățile de pompieri pentru stingerea incendiilor, evacuarea apelor din incinte inundate sau pentru diverse operațiuni de salvare. Acest utilaj greu este proiectat să intervină rapid în caz de urgență și să asigure refularea fluidelor la presiuni mari.
• autostingere — Proprietate a unor materiale, substanțe sau sisteme tehnice de a opri sau de a stinge în mod automat un proces de ardere sau de autoaprindere, fără intervenția unei forțe exterioare sau a unui agent de stingere manual. În ingineria materialelor, se referă la polimerii ignifugați sau masele plastice care încetează să mai ardă imediat ce sursa de flacără externă a fost îndepărtată.