#sticla

• acvariu — Bazin, rezervor sau recipient cu pereți transparenți (realizați din sticlă ori material plastic), umplut cu apă dulce sau sărată, dotat cu instalații speciale de filtrare, iluminare și oxigenare, folosit pentru creșterea, expunerea și studierea peștilor, plantelor și a altor organisme acvatice; de asemenea, poate desemna o instituție publică de mari dimensiuni dedicată prezentării faunei marine. Acest mediu structural simulează biotopul natural al speciilor în condiții controlate.
• afinare — Proces tehnologic industrial complex constând în eliminarea impurităților, a gazelor captive sau a elementelor reziduale dintr-un material brut pentru a-i crește puritatea și omogenitatea. În metalurgie, reprezintă faza de purificare a metalelor (oxidarea elementelor însoțitoare din fontă pentru producerea oțelului); în industria sticlei, reprezintă eliminarea completă a bulelor de gaz din topitură, iar în industria alimentară, reprezintă spălarea și purificarea prealabilă a zahărului brut.
• afumat — Care a fost supus procesului de afumare în scopul conservării sau al obținerii unei arome specifice; obiect sau suprafață înnegrită ori acoperită cu un strat fin de funingine din cauza expunerii la fum. În sens culinar, descrie și un preparat ars la gătit, iar în limbaj colocvial poate indica o persoană aflată sub efectul băuturilor alcoolice.
• albuminometru — Aparat de laborator, de regulă sub forma unui tub de sticlă gradat (cum este cel de tip Esbach), utilizat pentru măsurarea cantitativă a albuminei dizolvate într-un lichid organic prin evaluarea volumului de precipitat format.
• amorf — Care nu prezintă o structură cristalină organizată sau o formă geometrică regulată; substanță solidă în care atomii sau moleculele sunt dispuse haotic, fără o simetrie spațială pe distanțe lungi (cum ar fi sticla sau smoala). În biologie, descrie elemente fără formă anatomică definită, iar în sens figurat sau psihologic, se aplică unei persoane lipsite de energie, apatice, pasive sau inerte.
• amorfă — Forma de feminin pentru adjectivul 'amorf'; care nu posedă o structură cristalină ordonată sau o formă geometrică regulată. În știința materialelor, descrie o substanță solidă ale cărei particule constitutive sunt aranjate dezordonat, iar în sens figurat sau caracterial, definește o persoană sau o atitudine lipsită de dinamism, energie, voință ori inițiativă.
• ampulă — Vas mic din sticlă sau din material plastic, închis ermetic, sterilizat, având corpul bombat și gâtul îngust, utilizat în farmacie pentru păstrarea medicamentelor lichide destinate injecțiilor; în fizică și tehnică, recipient din sticlă închis etanș în care se află un gaz rarefiat sau un filament metalic (bila unui termometru ori bec electric). În anatomie, termenul descrie o dilatație structurală în formă de sac a unui canal sau organ biologic.
• antișoc — Care amortizează, atenuează sau neutralizează efectele impacturilor mecanice, ale trepidațiilor, ale loviturilor bruște ori ale șocurilor electrice și termice. Se utilizează pe scară largă pentru a descrie carcase de protecție, ambalaje speciale, suspensii mecanice, sticlă securizată sau circuite electronice proiectate structural pentru a preveni deteriorarea componentelor interne sensibile în caz de accident.
• areometru — Instrument de măsură format dintr-un tub de sticlă etanș, prevăzut la partea inferioară cu un rezervor cu plumb sau mercur pentru lestare și la partea superioară cu o tijă gradată subțire, utilizat pentru determinarea directă a densității sau a greutății specifice a unui lichid. În sens structural, funcționarea sa se bazează pe scufundarea verticală variabilă în fluid în funcție de densitatea acestuia, nivelul până la care se afundă tija indicând valoarea căutată pe scară.
• astralit — Un termen tehnic utilizat pentru a desemna un tip special de sticlă opacă, vitroceramică sau material refractar îmbogățit cu compuși minerali, conceput structural pentru a rezista la șocuri termice extreme și a imita reflexiile cristaline ale corpurilor stelare. În sens restrâns, a fost utilizat și în nomenclatura comercială veche a unor explozibili industriali siguri, bazați pe nitrat de amoniu, folosiți în minerit.
• atrium — Formă neadaptată sau neologism arhitectural utilizat adesea ca variantă pentru 'atriu'; spațiul central deschis al unei case romane antice (domus), înconjurat de încăperi, având un bazin central (impluvium) pentru colectarea apei de ploaie. În designul structural contemporan, descrie o curte interioară acoperită cu sticlă, situată în centrul unor complexe hoteliere, clădiri de birouri sau muzee mari.
• autocromie — Primul procedeu industrial de fotografie color pe plăci de sticlă, inventat de frații Lumière în 1903 și comercializat începând cu 1907, bazat pe utilizarea unui mozaic de granule microscopice de amidon de cartof colorate în trei culori primare (roșu-portocaliu, verde și violet) care acționau ca filtre cromatice structurale. Rezultatul era o imagine pozitivă unică, caracterizată prin nuanțe calde, pastelate, asemănătoare picturilor impresioniste.
• aventurin — Varietate microcristalină de cuarț sau de feldspat, stlucitoare și opacă, caracterizată prin prezența unor incluziuni mărunte de mică, hematit sau clorit, care reflectă lumina și produc un efect sclipitor numit aventurescență; de asemenea, termenul desemnează o sticlă artificială specială, inventată în Murano, ce conține cristale microscopice de cupru metalic. Ca adjectiv, descrie o textură, o culoare brun-roșcată sau un obiect care prezintă reflexii metalice sclipitoare similare acestui mineral.
• azotometru — Aparat de laborator sau instrument de precizie utilizat pentru determinarea cantitativă a volumului de azot degajat în cursul unei reacții chimice ori al unui proces de descompunere organică. Acest dispozitiv structural, confecționat de regulă din sticlă borosilicat și prevăzut cu o scală gradată, este esențial în analizele elementare volumetrice pentru măsurarea purității compușilor gazoși.