#stelar

• Alcor — Numele propriu al unei stele de magnitudine a patra din constelația Ursa Mare (80 Ursae Majoris), situată foarte aproape de steaua mai strălucitoare Mizar, împreună cu care formează o binecunoscută pereche optică dublă. Istoric, capacitatea de a distinge vizual aceste două stele cu ochiul liber a fost utilizată ca un test clasic de acuitate vizuală în diverse culturi.
• Argelander — Numele de familie al celebrului astronom german Friedrich Wilhelm Argelander (1799–1875), recunoscut la nivel mondial pentru contribuțiile sale fundamentale în astrofizica observațională și cartografierea stelară. Acesta a coordonat realizarea catalogului 'Bonner Durchmusterung' (1859-1862), o lucrare structurală de referință care a înregistrat poziția și magnitudinea a peste 324.000 de stele din emisfera nordică, revoluționând studiul stelelor variabile și stabilind standardele moderne pentru fotometria astronomică.
• astral — Care aparține aștrilor, corpurilor cerești sau bolții stelare, privitor la stele ori provenit de la acestea; în filozofia ezoterică și misticism, descrie o dimensiune non-fizică sau o formă subtilă de energie (corp astral, plan astral) care intermediază legătura dintre spirit și materia grosieră, fiind considerată sediul emoțiilor și al dorințelor umane.
• astralită — Un neologism tehnic rar utilizat pentru a descrie o varietate microstructurală de rocă metamorfică sau mineral silicat cu incluziuni cristaline fine, care reflectă lumina într-un mod sclipitor ce amintește de praful stelar ori de bolta nocturnă. În studiile petrografice de nișă, termenul indică proprietatea texturală a unor roci ornamentale de a prezenta reflexe pseudosiderale intense sub acțiunea luminii polarizate.
• astralitate — Calitatea sau starea de a fi astral; caracterul cosmic, stelar sau imaterial al unui element, al unei stări de spirit ori al unei opere artistice. În filozofia culturii și critică literară, termenul exprimă o dimensiune superioară, detașată de contururile lumii terestre grosiere, ce tinde spre infinitul bolții cerești, puritate absolută și spiritualizare metaforică.
• astrobusolă — Instrument de navigație optic sau giroscopic de înaltă precizie utilizat pentru determinarea direcției de deplasare (cursul) și a azimutului unui vehicul (navă, aeronavă sau vehicul spațial) prin observarea directă și urmărirea automată a poziției unor corpuri cerești cunoscute (cum ar fi Soarele, Luna sau anumite stele). Acest dispozitiv este esențial în zonele polare sau în spațiu, unde busolele magnetice clasice devin total ineficiente din cauza anomaliilor magnetice terestre sau a lipsei unui câmp magnetic de referință.
• astrocompas — Varianta sinonimică modernă a termenului astrobusolă; instrument mecanic, optic sau electronic utilizat pentru determinarea nordului adevărat, a cursului unui vehicul și a azimutului prin vizarea directă și urmărirea corpurilor cerești. Acest dispozitiv joacă un rol crucial în navigația aeriană sau maritimă de mare altitudine și de mare precizie, funcționând ca sistem redundant independent în cazul defectării echipamentelor magnetice sau electronice de tip GPS.
• astrofotogrammetrie — Ramură specializată a astronomiei practice și a fotogrammetriei care se ocupă cu determinarea precisă a pozițiilor coordonatelor, formelor, dimensiunilor și distanțelor corpurilor cerești sau ale structurilor planetare prin intermediul măsurătorilor efectuate pe fotografii astronomice. Această metodă este utilizată pe scară largă în cartografierea suprafețelor planetare, stabilirea hărților stelare de înaltă precizie și în calcularea orbitelor sateliților artificiali prin analiza urmelor lăsate pe plăcile fotografice sau senzorii digitali.
• astrognozie — Ramură istorică și descriptivă a astronomiei practice care se ocupă cu identificarea, numirea și cartografierea constelațiilor, precum și cu recunoașterea poziției pe cer a principalelor stele și corpuri cerești vizibile cu ochiul liber sau cu instrumente rudimentare. Spre deosebire de astrofizica modernă, acest domeniu clasic se concentrează pe aspectul orientării pe bolta cerească, pe studiul hărților stelare tradiționale și pe nomenclatură.
• astrografie — Ramură descriptivă a astronomiei practice sau variantă terminologică arhaică pentru astrofotografie, având ca obiect descrierea, cartografierea și catalogarea corpurilor cerești prin intermediul imaginilor obținute cu ajutorul astrografului. În sens istoric, reprezintă tehnica de imprimare și reproducere fidelă a hărților stelare sau a clișeelor fotografice pe bază de emulsie de argint, utilizată intensiv în marile proiecte internaționale de inventariere a boltei cerești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• astrometric — Care aparține astrometriei, privitor la astrometrie; care se referă la măsurarea geometrică precisă a pozițiilor, distanțelor unghiulare și mișcărilor proprii ale corpurilor cerești pe bolta cerească. Acest termen definește metodele, cataloagele de coordonate, instrumentele (cum ar fi telescoapele de scanare) sau datele satelitare (precum cele furnizate de misiunea Gaia) utilizate pentru stabilirea hărților stelare fundamentale.
• astrometrie — Ramură fundamentală a astronomiei poziționale care se ocupă cu măsurarea geometrică precisă a pozițiilor, mișcărilor proprii, distanțelor unghiulare și paralaxelor corpurilor cerești pe bolta cerească. Acest domeniu stabilește sistemele de referință spațiale și coordonatele fundamentale indispensabile pentru cartografierea galactică, calcularea orbitelor planetare sau detectarea perturbațiilor gravitaționale subtile generate de exoplanete.
• astroscop — Instrument optic sau aparat astronomic simplificat, utilizat în trecut sau în scopuri didactice pentru observarea directă, examinarea vizuală și proiecția hărților stelare pe bolta nocturnă. În terminologia tehnică veche, definea un dispozitiv prevăzut cu discuri interschimbabile care ajuta la identificarea rapidă a constelațiilor și a pozițiilor planetare, funcționând ca precursor mecanic al planetariilor portabile moderne.
• astrosferă — Regiune spațială cosmică în formă de bulă care înconjoară o stea, generată și menținută continuu de fluxul de plasmă expulzat de aceasta (vântul stelar) și de câmpul său magnetic. Această structură dinamică acționează ca un scut protector împotriva prafului interstelar și a radiațiilor galactice de înaltă energie, extinzându-se până la astropauză, locul unde presiunea vântului stelar se echilibrează cu cea a mediului interstelar local; heliosfera este astrosfera proprie a Soarelui nostru.
• Baade — Nume propriu de familie de origine germană, asociat în mod predominant în context științific cu astronomul Wilhelm Heinrich Walter Baade (1893–1960). Contribuțiile sale fundamentale includ definirea celor două populații stelare distincte (Populația I și Populația II), recalibrarea distanțelor în univers prin revizuirea perioadei cefeidelor și descoperirea unor asteroizi importanți, numele său fiind atribuit craterului lunar Baade, asteroidului 1501 Baade și unei ferestre observaționale spre centrul galactic.