#sluga

• alugă — Formă regională sau arhaică rară utilizată în graiurile populare românești ca variantă coruptă fonetic pentru 'slugă' (prin fenomenul de deglutinare sau asimilare vocalică) ori ca termen izolat desemnând o unealtă domestică, o curea lungă sau un element de legare.
• aplecăcios — Care manifestă o tendință exagerată spre aplecare fizică, plecăciuni și reverențe; în sens figurat și social, descrie o persoană excesiv de supusă, slugarnică, lingușitoare sau servilă, care își modifică structural comportamentul și demnitatea pentru a intra în grațiile unei autorități ori ale unui superior.
• argat — Muncitor agricol sau slujitor angajat cu leafă pentru a presta munci fizice grele într-o gospodărie mare, fermă sau pe o moșie boierească. În structura socială istorică a satului românesc din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul definea o categorie de lucrători dependenți economic, angajați de regulă pe perioade determinate (cum ar fi de la Sfântul Gheorghe până la Sfântul Dumitru) pentru îngrijirea vitelor, arat sau paza curții.
• argată — Femeie sau fată angajată cu leafă pentru a presta munci fizice sau casnice într-o gospodărie mare, fermă ori la un conac; slugă de sex feminin. În contextul rural istoric, o argată se ocupa structural de activitățile domestice secundare, cum ar fi mulsul vacilor, pregătirea hranei pentru zilieri, frământatul pâinii sau îngrijirea păsărilor de curte, având un statut subordonat în ierarhia socială a moșiei.
• argățește — În felul sau în maniera unui argat; slugărind, muncind din greu, supus sau trudind fără încetare pentru un stăpân. În sens figurat, termenul descrie modul epuizant, umil ori dedicat total muncii fizice sau îndeplinirii unor sarcini repetitive fără a crâcni, amintind de rânduiala și condițiile dificile ale slujitorilor din vechile gospodării boierești.
• argățit — Care trăiește sau a trăit în condiția de argat; persoană angajată ca slujitor la stăpân, asimilată muncii de servitute rurală sau casnică. În sens extins, descrie statutul social al unui individ care și-a pierdut independența economică și este constrâns să presteze munci subordonate pentru alții.
• bacliu — Termen arhaic și regional utilizat în trecut pentru a desemna un servitor, un argat, o slugă la o curte boierească sau, în sens extins, un personaj sobru ori îndoliat (asociat uneori în folclor cu cel care conducea cortegiul funerar sau dădea semnale ritualice). În structura semantică veche a graiurilor estice, cuvântul putea descrie și o persoană tăcută, ursuză sau retrasă din punct de vedere social.