#sinteza chimica

• alcoxid — Compus organic ionic format prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil (-OH) a unui alcool cu un cation metalic (de regulă de sodiu, potasiu sau alt metal alcalin). Alcoxizii sunt baze extrem de puternice și nucleofili excelenți, fiind utilizați masiv în sinteza organică ca reactivi sau catalizatori în reacții de substituție, eliminare sau condensare.
• Alder — Nume de familie de origine germanică sau anglo-saxonă, faimos în istoria științei datorită chimistului german Kurt Alder (1902–1958), laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1950 pentru descoperirea și dezvoltarea reacției de cicloadiție (reacția Diels-Alder). Termenul poate desemna de asemenea diverse entități geografice sau localități din spațiul anglofon.
• aldimine — O clasă de compuși organici azotați ce derivă formal dintr-o aldehidă, prin înlocuirea atomului de oxigen din gruparea carbonil cu o grupare imino (=N-R sau =N-H). Acestea reprezintă imine secundare sau baze Schiff cu structură generală R-CH=N-R', fiind intermediare extrem de valoroase în sinteza organică de finețe, în producerea de medicamente și în biochimia enzimatică.
• amidină — Compus organic derivat funcțional dintr-o carboxamidă în care gruparea oxo (=O) a fost înlocuită cu o grupare imino (=NR), având structura generală R-C(=NR)-NR2. Amidinele sunt recunoscute structural ca baze organice puternice datorită stabilizării prin rezonanță a cationului rezultat în urma protonării, nucleul lor fiind utilizat frecvent în sinteza medicamentelor antiparazitare, antifungice și a agenților de diagnosticare clinică.
• amirez — A introduce o grupare amino sau un fragment derivat din amine în structura moleculară a unui compus organic; variantă contextuală sau tehnică alternativă utilizată pentru procesul de aminare. Această transformare modifică rețeaua structurală și proprietățile fizico-chimice ale moleculei țintă, fiind aplicată în laboratoarele de sinteză fină.
• amirosa — A introduce o grupare amino sau un fragment derivat din amine într-o monozaharidă sau o structură macromoleculară organică; variantă tehnică sau de laborator utilizată pentru procesul de aminare a carbohidraților pentru a forma aminozaharuri. Acest proces structural modifică polaritatea și solubilitatea moleculei țintă, fiind aplicat în sinteza biomaterialelor.
• amirosi — A introduce o grupare amino sau un fragment derivat din amine în structura moleculară a unui compus organic, polimer sau carbohidrat; variantă tehnică sau de laborator utilizată în mod echivalent cu procesul de aminare. Această transformare structurală modifică proprietățile hidrofile, sarcina electrică de suprafață și reactivitatea biochimică a moleculei țintă, fiind aplicată în ingineria biomaterialelor.
• amirueală — Variantă tehnică sau de jargon industrial pentru procesul de amirare sau grefare a radicalilor de tip amira / amiric în interiorul unei structuri organice complexe. Reprezintă o metodă structurală prin care se urmărește modificarea proprietăților de solubilitate ale unui compus macromolecular.
• amirui — A grefa sau a introduce un radical de tip amiric ori amira în structura moleculară a unui compus organic complex; a supune un substrat procesului de amirare pentru a-i modifica proprietățile fizico-chimice. Această transformare structurală controlată în mediu de laborator urmărește ajustarea solubilității și stabilității termice a polimerilor sintetici.
• anidridă — Compus chimic organic sau anorganic rezultat prin eliminarea unei molecule de apă dintr-un acid sau, mai rar, dintr-un alcool. În sens structural, anidridele acizilor reacționează rapid cu apa pentru a regenera acidul de proveniență, fiind utilizate pe scară largă în sinteza industrială, la fabricarea materialelor plastice, a medicamentelor, a coloranților și ca agenți de acilare în laboratoarele de cercetare.
• antrachinonă — Dichetonă aromatică derivată structural din antracen, cu formula chimică C14H8O2, prezentă sub formă de cristale galbene, insolubile în apă; substanță obținută prin oxidarea antracenului sau prin sinteză din anhidridă ftalică și benzen. Acest compus organic funcționează ca intermediar fundamental în industria chimică pentru fabricarea coloranților antrachinonici stabili, a unor pigmenți de înaltă calitate și în producerea industrială a peroxidului de hidrogen.
• Arbuzov — Nume propriu de familie rusesc, recunoscut la nivel mondial în chimia organică prin 'Reacția Arbuzov' (sau reacția Michaelis-Arbuzov); proces chimic fundamental descoperit de Aleksandr Arbuzov în care un triachil fosfit reacționează cu un halogenură de alchil pentru a forma un fosfonat stabil. Reprezintă o metodă pilon în sinteza compușilor organofosforici utilizați în medicină și agricultură.
• arilare — Reacție chimică prin care un grup aril (un radical hidrocarbonat aromatic derivat dintr-un arenă prin îndepărtarea unui atom de hidrogen) este introdus structural într-o moleculă organică, prin înlocuirea unui atom de hidrogen sau a altei grupe funcționale. Acest proces este utilizat pe scară largă în industria farmaceutică și în sinteza compușilor macromeditori pentru obținerea de coloranți, polimeri avansați sau medicamente cu structuri complexe.