#rezistenta

• arcare — Acțiunea de a arca și rezultatul ei; proces fizic, geometric sau structural prin care un obiect, o linie, o suprafață sau un element de construcție este îndoit, curbat sau modelat sub formă de arc. În ingineria civilă și arhitectură, reprezintă configurarea curbată a structurilor de rezistență pentru a distribui optim sarcinile gravitaționale.
• armare — Acțiunea de a arma și rezultatul ei; introducere a unei armături de oțel, fibră sau alte materiale rezistente în masa unui element de construcție (cum ar fi betonul) pentru a-i spori rezistența structurală la întindere sau tracțiune. În sens militar ori mecanic, reprezintă pregătirea unei arme de foc, a unui dispozitiv sau a unui mecanism de declanșare prin tensionarea arcurilor interne pentru a-l aduce în stare de funcționare.
• armatură — Ansamblu de piese metalice (bare, plase de oțel) introduse într-un element de construcție pentru a-i spori rezistența la întindere sau încovoiere; totalitatea dispozitivelor auxiliare (robinete, supape) atașate unei conducte sau unui cazan pentru controlul fluidelor; parte metalică mobilă a unui aparat electromagnetic sau înveliș de protecție al unui cablu.
• Arnăutoiu — Nume de familie românesc, celebru în istoria contemporană datorită fraților Toma și Petre Arnăutoiu, liderii grupului de rezistență anticomunistă 'Haiducii Muscelului'. Aceștia au condus una dintre cele mai longevive și dârze mișcări de gherilă din munți împotriva regimului totalitar și a Securității, devenind simboluri ale demnității și luptei pentru libertate.
• arteriolă — Vas sangvin de dimensiuni microscopice, cu un diametru sub 100 de micrometri, situat structural între capetele terminale ale arterelor mari și rețeaua de capilare. Datorită stratului muscular neted bine dezvoltat din peretele lor, arteriolele acționează ca principalele vase de rezistență ale sistemului circulator, având rolul fundamental de a regla tensiunea arterială și distribuția regională a fluxului sangvin prin procesele de vasoconstricție și vasodilatație.
• arteriolar — Care aparține arteriolelor, se referă la arteriole ori se produce la nivelul acestor vase sanguine microscopice care fac legătura structurală între artere și rețeaua de capilare; descrie elemente microvasculare implicate direct în reglarea rezistenței periferice totale și a presiunii arteriale sistemice prin procesele de vasoconstricție și vasodilatație.
• autoportant — Care își susține propria greutate și sarcinile structurale fără a avea nevoie de elemente de sprijin suplimentare, stâlpi independenți sau grinzi de susținere exterioare; structură arhitecturală, caroserie (șasiu integrat) sau panou conceput astfel încât rezistența mecanică să fie distribuită uniform pe întreaga sa suprafață exterioară. În industria auto, descrie caroseria monococă ce preia toate solicitările dinamice ale vehiculului.
• autoportanță — Proprietate structurală a unui element de construcție, a unei caroserii sau a unei structuri arhitecturale de a-și susține propria greutate și sarcinile mecanice direct luate în calcul, fără a necesita stâlpi, grinzi, cadre exterioare sau alte rețele de sprijin suplimentare. Acest fenomen de distribuție uniformă a tensiunilor interne asigură stabilitatea statică și optimizarea masică a ansamblului, fiind utilizat pe scară largă în proiectarea cupolelor, a halelor industriale moderne și a caroseriilor de tip monococă.
• autostingere — Proprietate a unor materiale, substanțe sau sisteme tehnice de a opri sau de a stinge în mod automat un proces de ardere sau de autoaprindere, fără intervenția unei forțe exterioare sau a unui agent de stingere manual. În ingineria materialelor, se referă la polimerii ignifugați sau masele plastice care încetează să mai ardă imediat ce sursa de flacără externă a fost îndepărtată.
• azbotextolit — Material compozit stratificat de izolație tehnică, fabricat prin presarea la cald a mai multor straturi de țesătură din fibre de azbest impregnate cu rășini termoreactive (fenolice sau epoxidice). Acest produs industrial se caracterizează printr-o rezistență structurală deosebită la temperaturi înalte, frecare mecanică și șocuri electrice, fiind utilizat în trecut la fabricarea de garnituri de fricțiune, palete pentru pompe sau izolații electrotehnice, însă utilizarea sa modernă este sever restricționată sau interzisă din cauza toxicității azbestului.
• bacteriofag — Virus care infectează și distruge exclusiv celulele bacteriene, utilizând mecanismele genetice ale acestora pentru a se replica. În sens medical și biochimic, bacteriofagii (sau fagii) reprezintă o alternativă extrem de specifică și ecologică la antibiotice, fiind folosiți în terapia fagică pentru a combate infecțiile cauzate de superbug-uri rezistente la medicamente.