#reactie

• arilare — Reacție chimică prin care un grup aril (un radical hidrocarbonat aromatic derivat dintr-un arenă prin îndepărtarea unui atom de hidrogen) este introdus structural într-o moleculă organică, prin înlocuirea unui atom de hidrogen sau a altei grupe funcționale. Acest proces este utilizat pe scară largă în industria farmaceutică și în sinteza compușilor macromeditori pentru obținerea de coloranți, polimeri avansați sau medicamente cu structuri complexe.
• autoanafilaxie — Formă severă și rară de reacție de tip anafilactic (hipersensibilitate acută) declanșată în interiorul organismului de către propriile substanțe sau proteine modificate patologic, acționând ca autoantigene, fără a fi necesară introducerea unui alergen exterior din mediul înconjurător.
• autoexploziv — Despre substanțe, amestecuri chimice sau dispozitive: care posedă proprietatea de a se descompune violent și de a exploda de la sine, în mod spontan, sub influența unor factori interni sau a unor variații minore de mediu, fără a necesita o amorsă exterioară sau un detonator dedicat. În sens tehnic, descrie o instabilitate moleculară critică în care reacția de propagare termică se auto-susține.
• avion — Aeronavă mai grea decât aerul, echipată cu aripi fixe care generează sustentație aerodinamică și propulsată de unul sau mai multe motoare cu piston, turboreactoare ori turbopropulsoare. Acest mijloc de transport aerian este destinat deplasării rapide a pasagerilor, mărfurilor sau executării unor misiuni militare și civile speciale în straturile inferioare ale atmosferei terestre.
• azotogen — Care produce, generează sau dă naștere la azot ori la compuși ai acestuia. În geologie și biochimie, termenul descrie procesele naturale sau substanțele specifice care, prin transformări structurale sau reacții microbiene de denitrificare, eliberează azot molecular gazos în atmosferă ori contribuie la sinteza structurală a aminoacizilor.
• azotos — Care conține azot, care are proprietăți asemănătoare cu ale azotului sau care derivă structural din compuși ai acestuia în care elementul are o valență inferioară. În nomenclatura chimică tradițională, termenul descrie acizi, săruri ori substanțe derivate (cum este acidul azotos, HNO₂) care joacă un rol tranzitoriu esențial în procesele de sinteză industrială și în ciclurile biogeochimice.
• azotură — Compus chimic binar format prin combinarea azotului cu un element mai electropozitiv, de regulă un metal sau un nemetal specific. În funcție de structura legăturii, acestea pot fi ionice, covalente sau interstițiale, remarcându-se prin stabilitate termică ridicată în cazul unor metale sau prin proprietăți explozive pronunțate, cum este cazul azoturior de metale grele utilizate ca detonatori.
• azuros — Care conține azot, care are proprietăți asemănătoare cu ale azotului sau care derivă structural din compuși ai acestuia în care elementul are o valență inferioară. În nomenclatura chimică tradițională, termenul descrie acizi, săruri ori substanțe derivate (cum este acidul azotos, HNO₂) care joacă un rol tranzitoriu esențial în procesele de sinteză industrială și în ciclurile biogeochimice.