#purificare

• Abaris — Figură legendară din mitologia greacă, cunoscut ca Abaris Hiperboreul, preot al lui Apollo, medic, vindecător și șaman atestat de Pindar și Herodot. În istoria medicinei și antropologie, este studiat ca reprezentant al practicilor medicale arhaice pre-științifice (iatromantis), vindecând epidemii prin incantații, exorcisme și ritualuri de purificare spirituală.
• abluție — Formă secundară sau variantă grafică a substantivului „abluțiune”. Desemnează spălarea parțială sau totală a corpului, având caracter ritual sau simbolic în scopul purificării spirituale în cadrul unor religii (cum ar fi Islamul sau Hinduismul). În sens medical sau cotidian, reprezintă simpla spălare sau îmbăiere, iar în geomorfologie definește eroziunea rocilor de pe fundul bazinelor oceanice provocată de curenții de adâncime.
• abluțiune — Forma standard și principală a substantivului care desemnează spălarea parțială sau totală a corpului, având un caracter ritual sau simbolic, destinată purificării spirituale în cadrul diferitelor religii ale lumii. În sens medical sau cotidian, reprezintă curățarea corpului prin îmbăiere, iar în geomorfologie definește procesul de eroziune submarină provocat de curenții oceanici de adâncime.
• aerisire — Acțiunea de a aerisi un spațiu și rezultatul ei; proces controlat sau natural prin care aerul viciat dintr-o incintă este înlocuit cu aer proaspăt din exterior. În sens tehnic, reprezintă o deschidere structurală, un canal sau un dispozitiv special proiectat (grilă, supapă) care permite circulația gazelor, ventilarea componentelor sau evacuarea bulelor de aer dintr-un circuit hidraulic.
• aerofiltru — Dispozitiv tehnic sau instalație industrială concepută pentru reținerea impurităților, a prafului, a polenului sau a altor particule suspendate în aer, asigurând purificarea fluxului de gaz înainte ca acesta să pătrundă într-o încăpere sau într-un motor cu ardere internă. În ecologie, termenul se aplică și sistemelor biologice de filtrare naturală a atmosferei.
• afina — 1. Acțiunea de a separa o masă metalică, un aliaj sau o topitură de sticlă de impuritățile sale prin metode chimice, termice sau electrolitice pentru a-i crește puritatea. 2. Operație tehnologică aplicată firelor de bumbac ori de lână pentru a le subția, obținând o structură fină și uniformă. 3. Formă alternativă regională sau la singular pentru 'afină' (fructul afinului), reprezentând o bacă mică, sferică, de culoare neagră-albăstruie, cu gust acrișor și proprietăți puternic antioxidante.
• afinaj — Procedeu tehnologic sau ansamblu de operații fizico-chimice executate într-o instalație industrială cu scopul de a elimina impuritățile dintr-un metal brut, dintr-un aliaj sau dintr-o masă de sticlă topită; afinare. Termenul se folosește adesea în siderurgie pentru a desemna transformarea fontei în oțel prin reducerea conținutului de carbon, sulf și fosfor în convertoare specializate.
• afinare — Proces tehnologic industrial complex constând în eliminarea impurităților, a gazelor captive sau a elementelor reziduale dintr-un material brut pentru a-i crește puritatea și omogenitatea. În metalurgie, reprezintă faza de purificare a metalelor (oxidarea elementelor însoțitoare din fontă pentru producerea oțelului); în industria sticlei, reprezintă eliminarea completă a bulelor de gaz din topitură, iar în industria alimentară, reprezintă spălarea și purificarea prealabilă a zahărului brut.
• afinoare — Muncitoare calificată sau specialistă responsabilă cu executarea operațiilor tehnologice de afinare (purificare) a metalelor brute, a topiturilor de sticlă sau a aliajelor prețioase în secțiile industriale; formă feminină pentru afinor. Termenul descrie o profesie din industria grea și din monetării, axată pe controlul calității și eliminarea zgurii sau a elementelor reziduale.
• afinor — 1. Muncitor calificat sau meșter specialist care execută operațiile tehnologice de afinare (purificare) a metalelor, aliajelor sau a sticlei topite. 2. Aparat, instalație industrială, cuptor sau convertor specializat utilizat în siderurgie pentru îndepărtarea impurităților din metale brute (de exemplu, convertorul folosit la transformarea fontei în oțel) sau pentru degazarea maselor vitroase topite.
• anionit — Schimbător de ioni sintetic sau natural, de natură macromoleculară, capabil să fixeze și să schimbe anioni din soluțiile apoase cu care vine în contact. Acest tip de rășină schimbătoare de ioni conține grupări funcționale cu caracter bazic, fixate pe o matrice polimerică insolubilă, fiind utilizat pe scară largă în procesele industriale de demineralizare, dedurizare și purificare avansată a apei reziduale sau potabile.
• antimefitic — Care distruge, absoarbe, neutralizează sau elimină mefitele (gazele toxice, rău mirositoare sau asfixiante emanate de substanțele în descompunere, mlaștini, haznale ori galerii subterane); substanță chimică ori amestec de dezinfectanți folosit pentru purificarea atmosferei în medii insalubre. În sens structural, acționează prin legarea moleculară sau oxidarea compușilor cu sulf și azot, neutralizând vaporii periculoși.
• apă sfințită — Apă potabilă curată care a fost sfințită de către un preot sau episcop în cadrul unui ritual liturgic special (agheasmă), prin rugăciuni, semnul crucii și binecuvântare. În tradiția creștină (în special cea ortodoxă și catolică), această licoare sacră este utilizată structural pentru stropirea credincioșilor, a caselor și a obiectelor ritualice în scopul alungării spiritelor rele, purificării spirituale și dobândirii binecuvântării divine.
• asanator — Dispozitiv, agent, factor sau substanță care efectuează o asanare, contribuind la purificarea unui mediu, la eliminarea focarelor de infecție sau la asanarea financiară a unei instituții. Ca adjectiv, descrie orice element care are proprietatea sau capacitatea de a curăța, de a însănătoși ori de a readuce o structură la o stare normală de funcționare.
• ascetism — Atitudine morală și mod de viață riguros care constă în renunțarea la plăcerile pământești, la confortul material și la satisfacerea poftelor trupești, în scopul atingerii perfecțiunii spirituale, a purificării morale sau a unei stări superioare de iluminare. Acest comportament structural implică adesea practici severe precum postul, meditația profundă, izolarea voluntară și asceza.