#public

• abataj — Locul de muncă dintr-o mină unde se extrag mineralele utile sau operațiunea de sacrificare a animalelor într-un abator. În medicina muncii, abatajul minier este intens studiat din cauza riscului major de pneumoconize (silicoză, antracoză) indus de inhalarea prafului industrial, iar în igiena publică, abatajul zootehnic implică reglementări stricte pentru prevenirea contaminării bacteriene a cărnii și controlul zoonozelor.
• abator — Unitate industrială specializată, dotată cu instalații adecvate pentru sacrificarea animalelor, prelucrarea cărnii și controlul veterinar al carcaselor. În igiena publică și epidemiologie, abatorul reprezintă un punct critic de control sanitar, fiind reglementat strict pentru prevenirea epidemiilor de trichineloză, salmoneloză, antrax sau encefalopatie spongiformă bovină (boala vacii nebune) și pentru eliminarea deșeurilor biologice.
• abatoriu — Termen arhaic utilizat ca adjectiv pentru a descrie tot ceea ce aparține, este legat de sau provine de la un abator ori dintr-un spațiu de sacrificare a animalelor. În vechile regulamente sanitare și manuale de igienă din secolul al XIX-lea, se folosea pentru a defini normele, reziduurile sau taxele aferente activităților de tăiere a vitelor.
• abatorizare — Operațiunea industrială de sacrificare și procesare a animalelor în abator, desfășurată sub controlul strict al medicilor veterinari. În managementul sănătății publice, abatorizarea reprezintă un filtru epidemiologic crucial pentru identificarea bolilor transmisibile la om (paraziți, bacterii, prioni) și garantarea inocuității alimentelor introduse pe piață.
• abețadar — Variantă regională veche pentru cuvântul 'abecedar' (carte de citire pentru începători, manual elementar), utilizată în Transilvania și Banat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În contextul istoriei medicinei și igienei publice, termenul făcea referire și la broșurile elementare sau ghidurile primare de sănătate distribuită în școlile rurale, care învățau populația alfabetizată regulile de bază ale igienei corpului, prevenirea holerei și vaccinarea anti-variolică.
• abjurare — Acțiunea de a abjura și rezultatul ei; renegarea publică, solemnă și formală a unei credințe, doctrine sau promisiuni sacre. În context istoric, abjurarea reprezenta un act juridico-religios consemnat în scris, adesea necesar pentru reconcilierea unui individ cu comunitatea ecleziastică din care fusese exclus.
• abroga — (Juridic) A anula, a desființa sau a scoate din vigoare o lege, un decret, o ordonanță ori un alt act normativ în mod oficial, printr-o nouă dispoziție legală de rang egal sau superior.
• abrogație — (Rar) Anulare oficială a unei legi sau a unui act normativ; variantă neologistică mai puțin frecventă pentru termenul de bază 'abrogare'.
• abrogativ — (Juridic) Care servește la abrogare; care are puterea sau efectul de a anula, de a desființa ori de a scoate din vigoare o lege sau un alt act normativ.
• acatistier — Carte bisericească ritualică sau compendiu devoțional ce reunește o colecție sistematică de acatiste dedicate diferitelor sărbători ale Mântuitorului, ale Maicii Domnului și sfinților de peste an. Acatistierul este utilizat atât de clerici în cadrul cultului divin public, cât și de credincioșii laici pentru pravila zilnică de rugăciune personală sau familială.
• acta — Termen de origine latină utilizat pentru a desemna colecții de documente oficiale, registre, procese-verbale, hotărâri sau cronici ale unor instituții publice, academii științifice ori organizații ecleziastice. În sens istoric românesc și european, definește publicațiile periodice în care se tipăresc memoriile, comunicările și lucrările de cercetare prezentate în cadrul unor societăți savante de prestigiu.
• Adamov — Oraș de dimensiuni mici situat în regiunea Moravia de Sud din Republica Cehă, renumit din punct de vedere istoric pentru industria sa metalurgică și de prelucrare a fierului, cu rădăcini adânci ce coboară până în secolul al XIV-lea. Localitatea este amplasată într-o zonă muntoasă pitorească din apropierea carstului morav, fiind de asemenea un punct important de pornire pentru traseele turistice din rezervațiile naturale învecinate.
• Adherbal — Nume propriu istoric purtat de personalități marcante din antichitate, cel mai faimos fiind Adherbal, rege al Numidiei (118–112 î.Hr.). El a moștenit regatul structural alături de fratele său Hiempsal și vărul său Jugurtha; acesta din urmă l-a atacat și asediat în Cirta, ducând la executarea sa și declanșând un conflict militar major cu Republica Romană, cunoscut în istoriografie sub numele de Războiul lui Jugurtha.
• ADIRI — Acronim administrativ utilizat structural în România pentru asociații, direcții sau institute din domeniul dezvoltării rurale și infrastructurii agricole, cel mai adesea desemnând Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Infrastructură Rurală. Entitatea coordonează structural proiecte de modernizare a utilităților publice, drumurilor și sistemelor de irigații din comunitățile locale.
• Adjaria — Republică autonomă situată în sud-vestul Georgiei, pe coasta estică a Mării Negre, la granița cu Turcia. Este o regiune cu o importanță strategică deosebită, având capitala la Batumi și fiind caracterizată printr-un relief muntos spectaculos, o climă subtropicală umedă și o istorie bogată marcată de confluența culturilor georgiană, otomană și pontică.
• adjudeca — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural.
• adjudecare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic și administrativ prin care un bun scos la licitație publică, un contract de achiziție ori o execuție de lucrări este atribuit definitiv, prin hotărâre oficială, persoanei care a oferit prețul cel mai avantajos sau a îndeplinit criteriile tehnice solicitate.
• adjudecatar — Persoană fizică sau juridică căreia i se atribuie în mod oficial un bun, un serviciu sau executarea unei lucrări publice în urma unei proceduri de licitație, adjudecare ori executare silită. În sens structural, reprezintă entitatea declarată câștigătoare a unei competiții comerciale reglementate legal, devenind titulara drepturilor și obligațiilor contractuale stabilite prin oferta declarată ca fiind cea mai avantajoasă.
• adjudecatoare — Femeie care deține rolul oficial de a atribui un bun, un premiu sau un contract în cadrul unei licitații ori competiții; ca adjectiv, descrie o entitate, o comisie sau o autoritate feminină ori neutră (precum o instituție publică) care are competența legală și structurală de a efectua o adjudecare.
• adjudecator — Persoană sau entitate care atribuie în mod oficial un bun scos la vânzare prin licitație sau un contract de achiziție publică; judecător ori arbitru care deține autoritatea structurală de a soluționa un litigiu prin acordarea unui drept de proprietate sau a unui premiu.