#proces

• abatorizat — Care a fost supus procesului de sacrificare și procesare într-un abator autorizat; carcasă sau carne care a trecut prin etapele de inspecție veterinară ante-mortem și post-mortem, fiind declarată aptă pentru consumul uman.
• abelian — Termen matematic structural transpus în neuro-cibernetică și modelarea rețelelor neuronale artificiale, definind o operație sau o structură simetrică în care ordinea componentelor nu modifică rezultatul final (comutativitate). În modelarea fiziologică și neuropsihologie, grupurile sau rețelele abeliene sunt utilizate pentru a simula procesarea paralelă simetrică a stimulilor senzoriali sau pentru a mapa circuitele sinaptice automate din creier unde sincronizarea semnalelor nu depinde de succesiunea strictă a impulsurilor de intrare.
• abjudeca — A deposeda pe cineva de un drept, de un bun sau de o calitate printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie oficială; a contesta și a anula pe cale legală un titlu ori o proprietate deținută anterior de o persoană. În dreptul procesual modern, termenul este rar utilizat, fiind înlocuit de concepte precum expropriere, decădere din drepturi sau anularea unui titlu.
• abortare — Acțiunea de a aborta sau de a întrerupe prematur un proces; pierderea spontană sau provocată a unei sarcini (termen medical utilizat ca sinonim modern pentru avortare); (în informatică și tehnologie) procesul de oprire forțată și imediată a executării unui program, a unui script, a unei tranzacții de date sau a unei misiuni operaționale înainte de finalizarea programată; (în sens figurat) eșuarea timpurie a unui plan sau proiect.
• abortat — Care a fost întrerupt sau oprit forțat în mod prematur înainte de a-și atinge finalizarea firească sau programată (despre procese software, misiuni tehnice, acțiuni ori planuri); (în medicină și biologie) care a fost pierdut sau expulzat înainte de termen în mod spontan ori provocat (despre o sarcină sau un făt); (în botanică) oprit din evoluție sau rămas într-un stadiu rudimentar, nefuncțional (despre organe vegetale).
• abstracție — Noțiune, idee sau categorie mentală pur teoretică, rezultată în urma procesului de abstractizare; entitate care nu are o existență materială sau fizică în realitate. În limbajul curent, termenul apare adesea în expresii fixe legate de ignorarea intenționată a unui element sau a unei circumstanțe dintr-o analiză.
• abstractiv — Care posedă capacitatea, proprietatea sau tendința de a abstractiza; referitor la procesul mental prin care se extrag trăsăturile generale și esențiale ale unui obiect, izolându-le de cele particulare. În lingvistică, descrie mecanisme gramaticale sau derivatice folosite pentru crearea numelor de noțiuni abstracte.
• abstractiza — A efectua o operație mentală de abstractizare; a izola în mod conștient trăsăturile esențiale, generale și comune ale unor obiecte sau fenomene, lăsând la o parte aspectele lor accesorii, concrete sau particulare. În sens larg, a transforma o problemă reală într-un model pur teoretic sau conceptual pentru a o putea analiza mai ușor.
• abstractizant — Care are proprietatea, rolul sau tendința de a efectua o abstractizare; care izolează elementele esențiale și universale ale unui fenomen de formele sale particulare și materiale. Descrie un demers intelectual, un stil artistic sau un instrument lingvistic axat pe conceptualizare și schematizare în detrimentul reproducerii exacte a realității empirice.
• abstractizare — Operația mentală sau procesul prin care se separă esențialul de neesențial, extrăgându-se însușirile generale și comune ale unei clase de obiecte și ignorându-se trăsăturile lor particulare, concrete sau accidentale. În informatică, reprezintă tehnica de a ascunde detaliile complexe de implementare din spatele unei interfețe simple, facilitând dezvoltarea sistemelor software.
• abstrage — A separa pe cale mentală însușirile esențiale și generale ale unui obiect sau fenomen de cele accesorii, particulare sau materiale; a efectua o operație de abstractizare. Când este utilizat ca verb reflexiv (a se abstrage), definește acțiunea psihologică sau comportamentală de a se izola în mod intenționat de realitatea imediată, de ambianța socială sau de problemele exterioare pentru a se concentra exclusiv asupra propriilor gânduri.
• abstragere — Acțiunea de a abstrage și rezultatul ei; procesul mental, logic și analitic prin care se izolează însușirile generale ale unei categorii de obiecte. În psihologie, definește starea de detașare conștientă sau inconștientă a unui individ față de stimulii din mediul înconjurător, adesea asociată cu o concentrare intelectuală intensă sau cu reveria.
• abulire — Acțiunea ipotetică sau procesul progresiv de a deveni abulic, reprezentând instalarea treptată a lipsei de voință și pierderea capacității executive sub influența unor factori traumatici, toxici ori de mediu. Deși termenul nu este consacrat în dicționarele medicale tradiționale (unde se preferă formele descriptive), el apare sporadic în eseistica psihologică contemporană sau în analizele socio-culturale pentru a defini fenomenul de alienare și robotizare a individului modern.
• acromial — Care aparține acromionului (apofiza osoasă superioară a scapulei/omoplatului) sau care este situat în regiunea superioară a umărului; care face referire la structurile anatomice, vasculare sau nervoase asociate acestei proeminențe scheletice.
• acromion — Prelungire osoasă lățită și turtită care formează extremitatea superioară a spinei scapulei (omoplatului) și care se articulează direct cu clavicula, reprezentând cel mai înalt punct structural al scheletului umărului.
• acronimie — Procedeu lingvistic modern sau mecanism morfologic de îmbogățire a vocabularului prin care se creează cuvinte noi (acronime) din combinarea silabelor ori a literelor inițiale ale unei structuri sintactice complexe. Termenul definește, de asemenea, tendința sau starea unui stil funcțional (precum cel tehnico-științific sau publicistic) de a abuza de prescurtări și abrevieri telescopate pentru a asigura rapiditatea transmiterii mesajului.
• acrospiră — Primul lăstar embrionar, germen, plumulă sau tulpiniță rudimentară care se dezvoltă din embrionul unei semințe de cereale (în special la orz) în timpul procesului de germinare. În industria malțului și a berii, monitorizarea lungimii și dezvoltării acestei structuri anatomice sub învelișul bobului (bobul malțificat) este un parametru tehnic esențial pentru evaluarea gradului de dezagregare și solubilizare a amidonului din endosperm.
• acrozom — Formație celulară veziculară, asemănătoare unui lizozom specializat, situată ca o calotă sau un înveliș protector în porțiunea anterioară a nucleului capului spermatozoidului. Această organită structurală, derivată din aparatul Golgi în timpul spermiogenezei, conține o cantitate mare de enzime hidrolitice puternice (cum ar fi hialuronidaza și acrozina) destinate dizolvării zonelor protectoare externe ale ovulului (zona pellucida) pentru a permite penetrarea și fecundația biologică.
• acruma — A supune un material, un aliment sau o substanță unui proces de acrire sau fermentare acidă controlată; a deveni acru. În anumite contexte meșteșugărești sau tehnice vechi (cum ar fi tăbăcăria ori pregătirea textilelor), acțiunea se referă la tratarea chimică structurală a fibrelor sau a pieilor în băi de soluții slab acide pentru a le modifica proprietățile fizice de elasticitate și rezistență.
• activantă — Forma de feminin a adjectivului activant; substanță, energie sau forță structurală care determină, grăbește ori intensifică o reacție chimică, un proces industrial sau o funcție biologică. Acest agent funcționează ca un catalizator specific ce reduce pragul de energie necesar pentru declanșarea unei transformări în medii determinate.