#potrivire

• adoptantă — Femeie care adoptă sau dorește să adopte un copil, asumându-și din punct de vedere legal, moral și material statutul de mamă cu drepturi depline. În sociologia consumului și studiul pieței, termenul descrie o entitate feminină sau o organizație cu profil specific care preia și implementează timpuriu o inovație tehnologică, o doctrină sau o tendință culturală.
• alegădire — Acțiunea de a alegădi și rezultatul ei; procesul meșteșugăresc de potrivire, rânduire sau aranjare migăloasă a unor piese sau unelte în vederea bunei lor funcționări. În graiurile tehnice arhaice, reprezintă ajustarea fină a componentelor unui mecanism tradițional, cum ar fi elementele morilor de apă sau ale războaielor de țesut manual.
• alegădui — A aranja, a potrivi sau a rândui cu grijă lucrurile ori uneltele dintr-o gospodărie; a pune în ordine sau a pregăti metodic un ansamblu de elemente în vederea unei activități practice. În graiurile vechi din Transilvania, verbul descrie și acțiunea de a asambla sau a potrivi piese de lemn ori unelte agricole pentru ca acestea să funcționeze optim.
• alenzuire — Acțiunea de a alenzui și rezultatul ei; procesul meșteșugăresc de potrivire, aranjare sau ajustare migăloasă a unor piese, unelte sau materiale textile pentru o îmbinare perfectă. În graiurile tehnice arhaice, reprezintă calibrarea fină a componentelor unui angrenaj din lemn ori aranjarea estetică a pliurilor hainelor festive.
• alenzuitură — Rezultatul concret sau piesa ajustată în urma procesului meșteșugăresc de potrivire, aranjare ori netezire; componentă, îmbinare tehnică sau pliul unui material textil realizat cu o precizie migăloasă. În graiurile vechi din Transilvania, termenul desemnează locul unde două elemente de lemn ori metal au fost perfect calibrate pentru a se asambla fluid într-un mecanism.
• anacronism — Eroare cronologică structurală constând în atribuirea unui fapt, a unui obiect, a unei idei sau a unui obicei unei alte epoci istorice decât celei în care au existat cu adevărat. În sens sociocultural mai larg, desemnează o mentalitate, o instituție, o tradiție sau o normă de comportament învechită, rămasă în urmă față de nivelul general de dezvoltare a societății actuale, reprezentând o prezență desuetă și nepotrivită în contextul modern.
• armoniabil — Care poate fi armonizat, compatibil structural; care se pretează la o îmbinare armonioasă, proporționată sau muzicală cu alte elemente din același ansamblu. În sens conceptual, descrie o idee, o nuanță, o frecvență sonoră ori o structură socială capabilă să coexiste fără conflicte și să contribuie la echilibrul general al unui sistem.
• asortare — Acțiunea de a asorta și rezultatul ei; potrivire, combinare armonioasă sau alegere selectivă a unor obiecte, culori, materiale sau preparate culinare care se potrivesc din punct de vedere estetic, calitativ, cromatic sau gustativ pentru a alcătui un ansamblu unitar.
• avenire — Acțiunea de a se aveni și rezultatul ei; arhaism sau regionalism rar ce desemnează procesul de potrivire, armonizare, cădere de acord sau nimerire fericită a unor elemente ori situații; înțelesul său structural este parțial înrudit cu cel de adecvare sau conveniență. În unele manuscrise vechi, putea exprima și o formă abstractă de înțelegere locală ori stabilire a unei rânduieli comune într-o comunitate rurală.
• avenitură — Regionalism lexical arhaic și foarte rar întâlnit, desemnând o potrivire accidentală, o îmbinare de circumstanțe, o coincidență fericită sau rezultatul material al unei acțiuni de adecvare și armonizare; înțelesul său structural provine din extensia participială a verbului aveni, sugerând o rânduială sau o structură stabilă născută din elemente potrivite laolaltă. În unele graiuri vechi din nord, putea exprima și o mică înțelegere contractuală nescrisă între două părți.