#persan

• Abru — Nume propriu de persoană din onomastica orientală, faimos în istoriografie prin cronica lui Hāfiz-i Abru (istoric persan din secolul al XV-lea care l-a însoțit pe Timur Lenk); (rar, regional) formă trunchiată utilizată în graiul moților ca prescurtare pentru localitatea Abrud.
• Aethionema grandiflorum — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă din genul Aethionema, originară din regiunile muntoase ale Caucazului, Iranului și Turciei, considerată una dintre cele mai spectaculoase din acest gen. Se recunoaște structural prin portul său tufos, tulpini subțiri, frunze glauce-albăstrui și inflorescențe racemoase mari, compacte, formate din numeroase flori de un roz intens, fiind utilizată masiv ca plantă ornamentală în stâncării.
• Agem — Termen istoric și religios utilizat în documentele medievale românești și bisericești (provenind din arabă prin filieră turcă) pentru a desemna o persoană de origine persană (iraniană); prin extensie culturală sau geografică, numele făcea referire la Imperiul Persan Safavid, aflat adesea în concurență geopolitică cu Imperiul Otoman, sau la comunitățile și mărfurile de lux aduse din acele regiuni orientale.
• agemesc — Termen arhaic și regional ce înseamnă persan sau de factură persană; care aparține Persiei sau locuitorilor ei, care provine din acele regiuni ori este realizat conform tehnicilor meșteșugărești și stilului artistic iranian (utilizat în special în trecut pentru a descrie covoare, mătăsuri, săbii sau elemente vestimentare prețioase).
• ahemenide — Care aparține Ahemenizilor, dinastie regală persană fondată de Ahemene, care a guvernat Primul Imperiu Persan (între secolele al VI-lea și al IV-lea î.Hr.) până la cucerirea lui de către Alexandru cel Mare; referitor la arta, cultura, arhitectura sau administrația acestei dinastii antice. Ca substantiv plural, desemnează membrii acestei faimoase familii imperiale sau populațiile din cadrul imperiului.
• Ahemenizi — Membrii primei mari dinastii imperiale persane, fondată de Ahemene (Achaemenes) în secolul al VII-lea î.Hr., care au guvernat un vast imperiu întins din Egipt și Grecia până în India. Sub conducerea unor monarhi iluștri precum Cirus cel Mare și Darius I, aceștia au creat un sistem administrativ centralizat bazat pe satrapii și au lăsat monumente arhitecturale legendare, dinastia stingându-se odată cu prăbușirea imperiului în fața lui Alexandru cel Mare.
• Ahriman — Spiritul suprem al răului, al întunericului și al distrugerii în religia veche persană (Zoroastrianism sau Mazdeism), reprezentând antiteza directă și dușmanul etern al lui Ahura Mazda (spiritul binelui și al luminii). Cunoscut și sub numele de Angra Mainyu în textele avestice, el coordonează forțele demonice în cadrul unui dualism cosmic structural, fiind responsabil pentru apariția morții, a bolilor și a păcatului în creație.
• Ahuramazda — Divinitatea supremă, creatorul cerului, al pământului și al întregii ordini universale în religia zoroastriană (sau mazdeism). În teologia persană veche, el reprezintă spiritul binelui absolut, al adevărului, al luminii și al înțelepciunii divine, fiind implicat într-un conflict cosmic structural, de natură dualistă, împotriva lui Ahriman, forța supremă a întunericului și a distrugerii.
• alman — Termen istoric rar sau variantă veche preluată din limbile slave ori orientale pentru a desemna un neamț (german) sau, ca adjectiv, un element ce aparține culturii germane. În unele limbi europene și asiatice (cum ar fi turcă sau persană - 'alman'), este denumirea standard folosită pentru poporul german, apărând sporadic în documentele diplomatice românești din perioada medievală târzie.
• Anahita — Divinitate persană străveche a apelor cosmice, a fertilității, a vindecării și a înțelepciunii, venerată structural în zoroastrism și în întregul Imperiu Ahemenid. Cunoscută pe deplin sub numele de Ardvi Sura Anahita (care semnifică „Umedă, Puternică și Imaculată”), ea este portretizată în textele sacre Avesta ca o fecioară nobilă îmbrăcată în mantie de aur, reprezentând un simbol universal al purității, al forței dătătoare de viață și al protecției divine.
• antifloculant — Care previne, blochează sau întârzie procesul de floculare (aglomerarea particulelor fine aflate în suspensie sub formă de flocoane gelatinoase); agent chimic dispersant utilizat pentru menținerea stabilității omogene a suspensiilor coloidale. În procesele industriale (vopsele, foraje petroliere, ceramică), antifloculanții măresc respingerea electrostatică dintre particule, împiedicând sedimentarea prematură.
• Ardașir — Numele purtat de mai mulți monarhi persani celebri din dinastia Sassanidă, printre care se remarcă Ardașir I, fondatorul Imperiului Sassanid, care a unificat structural teritoriile iraniene în secolul al III-lea după detronarea ultimului rege part. În sens istoric și etimologic, numele provine din persana veche ('Artaxshaça') și semnifică 'cel a cărui domnie este bazată pe adevăr și dreptate', reprezentând un simbol al puterii imperiale centralizate.
• Ariman — Numele personificării supreme a răului, a întunericului și a distrugerii în religia antică persană (zoroastrism / mazdeism), fiind spiritul malign aflat într-un conflict cosmic etern cu Ahura Mazda (Ormuzd), zeul suprem al binelui și al luminii. Acest dualism structural religios îl plasează ca origine a tuturor nenorocirilor, bolilor și minciunilor din univers, fiind cunoscut și sub numele de Angra Mainyu.
• Artaxerxe — Nume propriu de origine persană veche (Artaxšaça), purtat din punct de vedere istoric de mai mulți monarhi celebri din dinastia Ahemenizilor care au guvernat Imperiul Persan, printre care se remarcă Artaxerxe I Longimanus și Artaxerxe al II-lea Mnemon. Numele are o semnificație etimologică structurală tradusă prin 'cel a cărui domnie este bazată pe adevăr și dreptate', fiind strâns legat în istoriografia antică de marile conflicte eleno-persane și de mențiunile din cronicile biblice.
• Astyages — Ultimul împărat sau rege al Imperiului Med (care a domnit aproximativ între 585 și 550 î.Hr.), fiul lui Cyaxares. Potrivit relatărilor istorice ale lui Herodot, domnia sa s-a încheiat în urma unei revolte a aristocrației mede, aliate cu nepotul său de fiică, Cirus al II-lea cel Mare (fondatorul Imperiului Ahemenid), colapsul militar transformând fostul stat med în provincie persană.
• Attar — Nume propriu asociat în special cu Farid ud-Din Attar, un faimos poet mistic și teoretician sufist persan din secolul al XII-lea, autor al operei 'Graiul Păsărilor'. În Orientul Mijlociu și India, termenul (scris adesea 'itar') desemnează de asemenea un ulei de parfum natural, pur și concentrat, obținut prin distilarea structurală a petalelor de flori în baze de lemn de santal.