#parfum

• abriboi — (Botanică, regional) Specie de plantă erbacee din genul Centaurea (Centaurea suaveolens), originară din Orient, cultivată în grădini pentru florile sale galbene-aurii, intens parfumate, cu miros suav asemănător ambrei; (arhaic, adj.) de culoare roșu închis, mohorât (cu referire la țesături fine de mătase).
• Aërangis biloba — Specie populară de orhidee epifită din genul Aërangis, originară dintr-o zonă extinsă a Africii tropicale de Vest și Centrale. Este recunoscută structural prin frunzele sale invers-ovate care prezintă un vârf divizat asimetric în doi lobi (bilobate) și prin tije pendule ce poartă până la douăzeci de flori albe, stelate, cu nuanțe palide de roz pe pintenul scurt, foarte parfumate noaptea.
• Aërangis modesta — Specie elegantă de orhidee epifită de talie medie, endemică în Madagascar și Insulele Comore. Este caracterizată structural prin frunze strălucitoare, invers-ovate, de un verde crud, și prin tije pendule spectuloase ce pot susține până la 30 de flori albe, stelate și perfect simetrice, cu pinteni scurți, translucizi, ce emit un parfum fin, asemănător citricelor, în timpul nopții.
• Aërides — Gen de orhidee epifite tropicale din familia Orchidaceae, originare din Asia de Sud și Sud-Est (de la India până în Filipine și Noua Guinee). Sunt caracterizate structural prin creștere monopodială viguroasă, rădăcini aeriene groase și lungi, și inflorescențe pendule, dens ramificate, cu flori spectaculoase și intens parfumate, adesea albe, roz sau purpurii, având un pinten caracteristic orientat înainte.
• Aërides cylindricum — Specie rară de orhidee epifită din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară din regiunile muntoase din sudul Indiei. Este caracterizată structural prin frunze cilindrice, terete, unice, adaptate pentru reducerea pierderilor de apă, și prin tije scurte ce poartă flori mari, solitare sau în grupuri mici, de culoare albă cu nuanțe palide de roz ori violet pe label, intens parfumate.
• Aërides odoratum — Specie tip și extrem de populară de orhidee epifită tropicală din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară dintr-o zonă extinsă a Asiei de Sud și Sud-Est. Este caracterizată structural prin tulpini monopodiale lungi și robuste, frunze curelariforme, cărnoase și inflorescențe pendule, dens ramificate, ce poartă numeroase flori albe sau crem cu pete purpurii la vârfuri, renumite pentru parfumul lor dulce și intens, asemănător cu cel al lămâii sau al iasomiei.
• Alocasia odora — Specie de plantă tropicală perenă din familia Araceae, nativă în regiunile temperate calde și tropicale ale Asiei de Est și de Sud-Est (Japonia, China, Indochina). Planta se remarcă prin dimensiunile sale mari, tulpini viguroase și frunze mari, erecte, cordat-sagitiforme, de un verde strălucitor, dar mai ales prin inflorescențele sale parfumate, de unde derivă și denumirea sa specifică.
• Alseuosmia — Gen de plante lemnoase perene, arbuști de dimensiuni mici, originari din regiunile temperate și subtropicale ale Noii Zeelande și Australiei, reprezentând genul tip al familiei Alseuosmiaceae. Acești arbuști se remarcă structural prin frunzele lor lucioase alternative și florile tubulare axilare, adesea intens parfumate, fiind studiați în taxonomia botanică datorită poziției lor evolutive izolate.
• Alseuosmia macrophylla — Denumire științifică latină pentru cea mai reprezentativă specie de arbust din genul Alseuosmia, familia Alseuosmiaceae, endemică în pădurile umede din Noua Zeelandă, cunoscută popular sub numele de toropapa. Această plantă de umbră se remarcă structural prin frunzele sale mari, lucioase și lanceolate (macrophylla) și prin florile tubulare roșiatice sau galbene, extrem de parfumate, fiind utilizată ca indicator ecologic al ecosistemelor forestiere intacte.
• amberboa — Denumire taxonomică oficială din latina botanică ce desemnează un gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Asteraceae, originare din regiunile mediteraneene, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Speciile din acest gen (cum este Amberboa moschata) sunt caracterizate structural prin tulpini erecte, frunze lobate și inflorescențe spectaculoase sub formă de calatidiu cu flori tubulare parfumate, adesea galbene, roz sau purpurii, fiind cultivate la nivel global ca plante ornamentale de grădină.
• ambroziac — Termen livresc și poetic utilizat pentru a descrie ceva care aparține ambroziei, care seamănă cu hrana zeilor mitologici sau care emană un parfum extrem de fin, delicat și îmbătător. Folosit cu valoare stilistică în literatură, termenul evocă o stare de rafinament suprem, trăsături divine sau calități senzoriale deosebite, fiind adesea asociat cu arome florale rare, băuturi alese sau atmosfere mistice pline de armonie.
• amforetă — Vas antic de dimensiuni mici, de formă asemănătoare unei amfore, având de regulă două toarte simetrice; recipient ceramic de proporții reduse utilizat în Antichitate pentru păstrarea esențelor prețioase, a parfumurilor fine, a uleiurilor aromatice sau a substanțelor cosmetice și unguentelor medicinale.
• Ancistrochilus thompsonianus — Cea mai cunoscută specie din genul Ancistrochilus, o orhidee epifită originară din Nigeria, Camerun și Gabon, renumită pentru florile sale spectaculoase, parfumate, cu sepale și petale de un alb-pur sau roz pal ce contrastează puternic cu un labil trilobat, de culoare magenta intens, terminat într-un vârf ascuțit și recurbat. Planta își pierde frunzele în perioada de repaus, iar inflorescențele apar direct de la baza pseudobulbului matur în formă de con aplatizat.
• Anemone sylvestris — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în pajiștile uscate, marginile de pădure și poienile însorite din Europa Centrală și de Est, până în Siberia. Cunoscută popular sub numele de anemona de pădure sau anemona zăpezii, această plantă viguroasă se remarcabilă prin tufișurile sale dense, frunzele adânc lobate și florile mari, solitare sau perechi, de un alb pur, cu parfum delicat și stamine galbene strălucitoare în centru, urmate de fructe lână.
• animalic — Care aparține regnului animal, care este specific animalelor sau care provine de la acestea; în sens psihologic și antropologic, descrie comportamentele, instinctele primare ori pornirile biologice brute ale omului, care nu sunt cenzurate de rațiune, morală sau cultură. În industria parfumeriei, termenul califică notele olfactive structurale, calde și persistente obținute tradițional din secreții naturale precum moscul, ambra cenușie sau castorul.
• anisol — Compus organic din clasa eterilor aromatici, cu aspect lichid, incolor și un miros plăcut, dulceag, care amintește de cel al semințelor de anason; metoxibenzen. Este utilizat pe scară largă în sinteza organică ca solvent, intermediar în producția de parfumuri, arome sintetice, produse farmaceutice și feromoni insecticizi, fiind obținut structural prin metilarea fenolului.
• apă de colonia — Variantă ortografică parțial adaptată sau colocvială a sintagmei standard 'apă de colonie'; produs cosmetic lichid parfumat alcătuit structural dintr-o soluție slabă de alcool (de regulă între șaptezeci și optzeci de grade) în care sunt dizolvate uleiuri eterice aromate aromatice, utilizat în mod tradițional pentru revigorare și parfumare după bărbierit ori îmbăiere.
• Aponogeton distachyus — Specie de plantă acvatică perenă din genul Aponogeton, originară din provincia Western Cape din Africa de Sud, naturalizată în diverse regiuni temperate și cunoscută popular sub numele de păducel de apă. Se caracterizează prin frunze plutitoare alungite, ovale și inflorescențe bifurcate, cu spiculete duble purtând flori albe, intens parfumate, cu o aromă dulce asemănătoare vaniliei, fiind cultivată ca plantă ornamentală de iaz sau utilizată tradițional ca legumă culinară locală.
• aribal — Vas antic de mici dimensiuni, de formă sferică sau globulară, cu gâtul scurt și îngust și o toartă lată, folosit în Grecia Antică (în special în perioada corintică și clasică) pentru păstrarea parfumurilor, a uleiurilor aromate sau a celor utilizate de bărbați și sportivi în timpul ritualurilor de igienă de la palestre ori băi.
• arom — Formă învechită, poetică sau variantă masculină/neutrală utilizată în trecut în literatura română (atestată la scriitori ca Alexandru Macedonski sau Vasile Alecsandri) pentru substantivul 'aromă', desemnând o emanație plăcut mirositoare, un parfum fin sau o mireasmă deosebită degajată de plante ori substanțe vegetale. Înțelesul se suprapune integral cu cel al termenului modern, păstrând o tentă solemnă sau estetică rafinată.