#nimicire

• afaniseală — Acțiunea de a nimici, a prăpădi, a distruge complet sau rezultatul acestei acțiuni; distrugere totală, anihilare, ruinare. În registrul colocvial sau familial vechi, termenul este utilizat pentru a descrie o sursă de ruină financiară, o pacoste sau o persoană care provoacă pagube masive și distruge echilibrul unei familii prin vicii.
• afanisire — Acțiunea de a afanisi și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, prăpădire sau ruinare financiară. Ca substantiv verbal de acțiune, termenul evocă procesul dramatic prin care o structură socială, o familie sau un bun de patrimoniu își găsește sfârșitul ori degradarea ireversibilă sub influența unor factori distructivi externi sau a unor vicii.
• afinisi — Variantă arhaică și regională pentru verbul 'afanisi', având semnificația de a nimici, a distruge în întregime, a anihila sau a prăpădi o comunitate, o așezare ori un bun material. Folosit sub formă reflexivă în limbajul colocvial vechi urban, termenul a dezvoltat extensia semantică secundară de 'a se plictisi de moarte' sau 'a se enerva peste măsură' din cauza unei stări de epuizare psihică totală.
• afinisire — Acțiunea de a afinisi (sau afanisi) și rezultatul ei; proces istoric de prăpădire, nimicire totală sau desființare a unei entități politice, teritoriale ori familiale. În accepțiunea sa populară rară, substantivul definește o stare de plictiseală extremă, moleșeală sufletească sau enervare profundă provocată de monotonie ori de lipsa unei activități constructive.
• aneantizare — Acțiunea de a (se) aneantiza și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, reducere la neant. Ca noțiune structurală în psihologia abisală și filozofia existențială, reprezintă procesul conștient sau inconștient de dizolvare a eului, de anulare a sensului existențial ori de prăbușire a structurilor identitare sub presiunea angoasei radicale.
• anihilare — Acțiunea de a anihila și rezultatul ei; distrugere completă, nimicire totală sau aducere la starea de zero ori non-existență a unei entități, forțe sau structuri. În fizica particulelor elementare, reprezintă procesul de conversie integrală a masei unei perechi particulă-antiparticulă în energie pură (fotoni de mare energie) în momentul coliziunii lor, respectând legea conservării energiei și a impulsului.
• apistire — Acțiunea de a (se) apisti și rezultatul ei; proces psihic sau fizic de lâncezire, stingere treptată din viață, pieire ori nimicire completă a unui organism sau a unei comunități sub efectul unor factori distructivi externi.
• autonimicire — Acțiunea de a se autonimici și rezultatul ei; proces moral, psihologic sau spiritual prin care un individ recurge la desființarea propriei importanțe, la auto-umilire deliberată ori la reducerea simbolică a sinelui la starea de nimicnicie. În textele teologice sau filozofice existentiale, reprezintă o formă extremă de abandonare a ego-ului, realizată pentru atingerea unei stări de puritate spirituală ori ca reacție la o criză de sens profundă.