#nevroza

• acronevroză — Termen clinic general ce desemnează un grup de afecțiuni sau tulburări neurologice funcționale, de natură vasomotorie și trofică, localizate exclusiv la nivelul extremităților corpului (mâini și picioare). Această manifestare neuromusculară structurală cuprinde sindroame precum boala Raynaud, acrocianoza sau eritromelalgia, fiind caracterizată prin crize de paloare, cianoză, dureri intense, parestezii și modificări locale ale temperaturii cutanate, fără o leziune organică distructivă inițială a vaselor.
• acrotrofonevroză — Afecțiune sau tulburare neurologică funcțională și neurovegetativă complexă, caracterizată prin perturbări trofice, distrofice și vasomotorii severe localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest proces structural modifică nutriția normală a țesuturilor prin disfuncția filetelor nervoase simpatice perivasculare, manifestându-se clinic prin edeme cronice, cianoză persistentă (acrocianoză), subțierea tegumentului, tulburări de keratinizare și sensibilitate alterată la factorii termici.
• algonevroză — Afecțiune neurovegetativă și reumatologică complexă caracterizată prin manifestarea cronică și severă a durerii, edem local, rigiditate articulară progresivă și tulburări trofice ori vasomotorii severe ale extremităților membrelor; algodistrofie. Boala este declanșată frecvent de traume, fracturi sau imobilizări ghipsate, reprezentând un răspuns neurologic disfuncțional al sistemului nervos simpatic la nivelul țesuturilor periferice.
• aneuroză — Termen clinic rar utilizat pentru a descrie absența totală a manifestărilor nevrotice sau o stare teoretică de echilibru psihic absolut, caracterizată prin lipsa structurală a conflictelor interioare refulate. În anumite tratate de psihopatologie dinamică, conceptul definește o rezistență organică ori un deficit funcțional de adaptare emoțională ce împiedică exteriorizarea tensiunilor sub formă de nevroză clasică.
• angionevroză — Afecțiune dermatologică sau neurologică binedefinită, caracterizată prin tulburări vasomotorii paroxistice cauzate de o excitabilitate anormală a sistemului nervos vegetativ care reglează calibrul vaselor de sânge. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin spasme vasculare sau vasodilații bruște, determinând modificări locale de culoare și temperatură ale pielii, edeme circumscrise sau dureri de tip ischemic, cum se observă în sindromul Raynaud ori în edemul Quincke.
• angiotrofonevroză — Stare patologică structurală complexă din grupa acroanalteziilor și tulburărilor vasomotorii periferice, caracterizată prin asocierea binedefinită a unor spasme sau vasodilații cronice ale vaselor mici de sânge cu modificări trofice severe ale țesuturilor inervate. Acest proces, determinat de o excitabilitate anormală sau o degenerare funcțională a sistemului nervos neurovegetativ, se manifestă clinic prin episoade dureroase paroxistice, ulcerații cutanate, edeme circumscrise și modificări accentuate ale coloritului pielii extremităților, cum se observă în boala Raynaud sau în acrocianoză.
• aponeurotic — Care aparține sau se referă la o aponevroză, o membrană fibroasă, albicioasă și rezistentă formată din țesut conjunctiv dens, care servește ca înveliș pentru mușchi sau ca structură de inserție a acestora pe oase; aponevrotic. În chirurgia anatomică, termenul descrie formațiuni fibroase late (cum ar fi cele din regiunea abdominală sau plantară) implicate în menținerea posturii și transmiterea forțelor musculare.
• aponeuroză — Formă grafică sau variantă anatomică livrască pentru aponevroză, reprezentând o membrană fibroasă, albicioasă și sidefie, formată din fascicule dense de colagen, care servește ca înveliș protector pentru mușchi sau ca structură lată de inserție a acestora pe oase. Din punct de vedere biomecanic, aceste structuri fasciale sunt esențiale pentru transmiterea forțelor cinetice și menținerea posturii anatomice.
• aponevrectomie — Intervenție chirurgicală constând în rezecția, excizia sau îndepărtarea parțială ori totală a unei aponevroze îngroșate, retractate sau afectate de un proces patologic de fibroză. Această procedură operatorie este aplicată frecvent pentru eliberarea tensiunii musculare sau corectarea deformațiilor, cum ar fi în tratamentul maladiei Dupuytren la nivelul mâinii sau în sindroamele de compartiment acute.
• aponevrotic — Care aparține sau se referă la o aponevroză, o membrană fibroasă, albicioasă și rezistentă formată din țesut conjunctiv dens, care învelește mușchii sau servește la inserția lor pe elementele scheletice; sinonim cu aponeurotic. În chirurgia reconstructivă și ortopedică, termenul descrie planuri tisulare rezistente utilizate ca repere anatomice sau zone de ancorare structurală.
• aponevrotomie — Intervenție chirurgicală constând în incizia, secționarea sau tăierea unei aponevroze, efectuată de obicei pentru eliberarea unei tensiuni fasciale excesive, decomprimarea unui compartiment muscular sau corectarea unei contracturi patologice; sinonim cu aponeurotomie. Reprezintă o procedură operatorie minimalistă ce restabilește lungimea funcțională a țesuturilor fibroase retractate.
• aponevroză — Membrană fibroasă lată, albicioasă, sidefie și extrem de rezistentă, formată din fascicule dense de colagen, care servește ca înveliș protector pentru mușchi sau ca structură de inserție a acestora pe oase; tendon lățit. Din punct de vedere biomecanic, aceste structuri fasciale sunt esențiale pentru transmiterea forțelor cinetice, menținerea posturii anatomice și delimitarea compartimentelor musculare din organism.
• aponevrozită — Afecțiune inflamatorie sau degenerativă dureroasă a unei aponevroze, provocată de solicitări mecanice excesive, microtraumatisme repetate ori tulburări posturale; sinonim cu aponeurositis. Se manifestă frecvent la nivelul tălpii ca aponevroză plantară (fasciită plantară), cauzând dureri acute la mers și rigiditate localizată.
• astenonevrotic — Care aparține sau este caracterizat prin astenonevroză; stare clinică ce îmbină simptomele asteniei profunde (oboseală fizică și musculară) cu cele ale unei nevroze (iritabilitate, anxietate, labilitate emoțională și tulburări de somn); ca substantiv, desemnează un pacient care suferă de această afecțiune neuropsihică.