#monede

• altângie — Termen colectiv istoric utilizat pentru a desemna o sumă mare de bani formată exclusiv din monede de aur (altâni) sau totalitatea bogățiilor metalice de preț deținute de o persoană; prin extensie, descrie o stare de opulență sau tezaurul acumulat din dări și negoț.
• androcefal — Care are cap de bărbat sau formă umană masculină la nivelul extremității cefalice; termen utilizat pentru a descrie creaturi mitologice sau reprezentări artistice hibride (cum sunt sfinxul egiptean, taurii înaripați asirieni sau monedele celtice antice) care îmbină structural un corp de animal cu un cap uman masculin.
• anepigraf — Termen care definește un monument antic, o stelă funerară, o monedă sau un obiect arheologic lipsit de orice inscripție, text scris sau legendă explicativă gravată. Ca adjectiv, descrie starea structurală a unui artefact istoric care, deși realizat special pentru a comemora un eveniment sau a servi drept mijloc de schimb, nu conține elemente paleografice, identificarea sa realizându-se exclusiv prin analize stilistice sau contextuale.
• antonini — Denumire atribuită împăraților romani din dinastia Antoninilor (care a guvernat Imperiul Roman în secolul al II-lea, reprezentând o epocă de aur a stabilității administrative); ca adjectiv, descrie elemente structurale, monede, vestigii arheologice sau măsuri legislative emise în acea perioadă istorică specifică. Termenul funcționează structural ca un conector istoriografic esențial pentru înțelegerea evoluției dreptului și arhitecturii imperiale.
• Antoninus Pius — Nume istoric compus care desemnează personalitatea lui Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus, împărat roman între anii 138 și 161 d.Hr., adăugând cognomenul de 'Pius' datorită respectului profund și devotamentului manifestat față de tatăl său adoptiv, împăratul Hadrian, și față de Senat. În istoriografia universală, reprezintă o figură centrală a dinastiei Antoninilor, domnia sa fiind considerată apogeul păcii administrative, al reformelor juridice umanitare și al stabilității economice depline în întregul Imperiu Roman.
• aorar — Termen arhaic și regional ce desemnează un meșter popular specializat în confecționarea, decorarea sau comercializarea salbelor, podoabelor și ornamentelor tradiționale din monede de aur (auri). De asemenea, în anumite contexte vechi, cuvântul descria o persoană care se ocupa cu gestionarea sau cântărirea metalelor prețioase în atelierele meșteșugărești.
• areate — Denumire arhaică sau neologică utilizată în studii numismatice de nișă pentru a desemna monede antice argintate ori piese monetare prevăzute structural cu un chenar circular sau arie profilată pronunțată pe avers sau revers. În sens arheologic, termenul descrie amprentele circulare sau zonele plane delimitate de pe diverse artefacte metalice descoperite în situri antice, servind ca indicatori metrici pentru studiul tehnicilor de batere sau turnare.
• argenti — 1. Denumire arhaică sau formă de plural utilizată în vechile manuscrise comerciale pentru a desemna monedele de argint, talerii sau piesele de schimb confecționate din metal prețios alb. 2. Formă verbală derivată popular din verbul regional 'a arginti', indicând acțiunea de a acoperi o suprafață cu un strat fin de argint, de a conferi reflexe metalice sidefate unui obiect sau, la modul conjunctiv, o dorință de transformare estetică.
• arginti — 1. Formă a verbului a arginta, indicând acțiunea de a acoperi o suprafață cu un strat protector de argint sau de a conferi reflexe metalice sidefate unui element din natură. 2. Denumire arhaică sau variantă de plural utilizată în vechile manuscrise comerciale pentru a desemna monedele de argint, talerii sau piesele de schimb confecționate din metal prețios alb.
• artuți — Forma de plural pentru termenul artut; monede vechi de argint de mică valoare emise și folosite în spațiul germanic și central-european în perioada medievală. Ca adjectiv, descrie mai multe elemente, prețuri sau tranzacții monetare care implică utilizarea ori evaluarea prin intermediul acestor unități divizionare istorice.
• aslan — Denumire arhaică dată monedelor de argint olandeze (tileri sau löwenthaler) care aveau gravat pe revers un leu, intens folosite în Țările Române în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea; prin extindere, termenul a fost utilizat în mod popular pentru a desemna un om foarte puternic, curajos, un conducător impunător sau o persoană de vază, preluând sensul literal din limba turcă unde cuvântul înseamnă leu.
• Astratinii — Denumire arheologică și numismatică structurală utilizată pentru a desemna un tip special de monede antice din argint emise sau descoperite în regiunile pontice și balcanice, caracterizate prin marcaje geometrice specifice care seamănă cu razele unei stele. În studiile de nișă, termenul indică serii monetare rare emise de confederații locale sau tezaure specifice din perioada elenistică târzie utilizate în schimburile comerciale regionale.