#manifest

• abulică — Forma de feminin a termenului 'abulic', desemnând o femeie care suferă de abulie sau o manifestare specifică de gen a acestei tulburări voliționale. Ca adjectiv, califică o structură psihică, o reacție sau o stare mentală marcată de o prăbușire a impulsului motor și decizional, fiind frecvent întâlnită în tabloul clinic al formelor severe de depresie postnatală sau tulburări schizofrenice.
• alintare — Acțiunea de a alinta sau starea a ceea ce este alintat; manifestare verbală ori fizică a afecțiunii adânci prin gesturi calde, mângâieri și atenție protectivă. În psihologia educațională, reprezintă procesul de securizare emoțională a copilului prin intermediul atașamentului pozitiv, dar poate deveni nociv dacă alunecă spre supraprotecție.
• anizogenie — Fenomen biologic sau proces genetic rar în care hibrizii sau descendenții moștenesc caractere structurale diferite ori asimetrice în funcție de sexul părintelui de la care provin; inegalitate în transmiterea sau manifestarea potențialului genetic ereditar al celor două sexe. Acest mecanism este studiat în genetica avansată pentru a înțelege abaterile de la legile mendeliene clasice și influența interacțiunilor citoplasmatice.
• apariție — Acțiunea de a apărea și rezultatul ei; momentul în care o persoană, un obiect sau un fenomen devine vizibil sau se iveste brusc; publicarea oficială a unei opere literare, muzicale ori științifice; manifestare neașteptată sau spectaculoasă a unei prezențe fizice ori spirituale într-un anumit loc.
• apert — Care este deschis, vădit, manifest, clar sau lipsit de orice ascunzișuri ori ambiguități; care se produce la vedere, în mod public. În medicină sau anatomie, se referă uneori la o leziune, malformație sau structură deschisă direct spre exterior (ex: traumatism apert).
• aplaos — Bătaie repetată din palme ca semn de aprobare, admirație, mulțumire sau entuziasm față de o performanță artistică, un discurs politic ori o realizare deosebită. Manifestare colectivă spontană ori protocolară utilizată în mediul social și cultural pentru a exprima omagiul public și aprecierea structurală a auditoriului față de un protagonist.
• ars poetica — Concept estetic și literar originar dintr-o faimoasă epistolă a poetului latin Horațiu (Epistula ad Pisones), care definește arta poetică, normele, principiile de compoziție și tehnicile de creație ale textului literar. În sens modern, desemnează un text (adesea un poem-manifest) în care un scriitor își exprimă în mod direct, reflexiv și personal viziunea asupra menirii literaturii, a rolului artistului în societate și a actului de creație în sine.