#magie
- adjurație — Formulă solemnă de invocare, rugăminte stăruitoare sau poruncă imperativă prin care se cere cuiva să facă ori să spună ceva pe baza unui jurământ sau în numele unei entități sacre; de asemenea, actul de conjurare ori alungare a spiritelor rele. Reprezintă echivalentul neologistic livresc al termenului 'adjurare'.
- amăgie — Formă arhaică abstractă sau variantă poetică rară pentru amăgire ori amăgeală, definind starea de iluzie, inducerea în eroare sau totalitatea falsităților dintr-o narațiune ori trăire sufletească. În context structural istoric, termenul se regăsește în manuscrisele de cancelarie timpurii sau în predicile religioase, fiind utilizat pentru a descrie deșertăciunea lumii fizice în raport cu valorile spirituale durabile.
- amulet — Obiect de dimensiuni reduse, adesea gravat, sculptat sau confecționat din materiale prețioase, pietre ori metal, căruia superstiția populară sau credințele religioase îi atribuie o putere magică magică de a proteja posesorul împotriva spiritelor malefice, a bolilor și a ghinionului. Reprezintă un element arhetipal de cult, utilizat din antichitate ca scut simbolic purtat la gât sau păstrat în spațiile locuite.
- amuletă — Obiect mic (piatră, metal, medalion) căruia credința populară îi atribuie însușiri magice de apărare împotriva bolilor, a spiritelor rele sau a nenorocirilor. Spre deosebire de un talisman, care este considerat un magnet pentru noroc și energii pozitive, amuletei îi este atribuit un rol preponderent defensiv, funcționând ca un scut spiritual purtat la gât, la încheietură sau plasat în interiorul unei locuințe.
- apotropism — Ansamblul practicilor superstițioase, credințelor magice și manifestărilor ritualice prin care o comunitate sau un individ încearcă să se apere de spiritele malefice, de deochi, de boli sau de forțele supranaturale distructive. Acest sistem de gândire magică fundamentează utilizarea amuletelor și a formulelor de alungare a răului în diverse culturi arhaice sau contemporane.
- baghetă — Nuia subțire, baghetă cilindrică sau vergea folosită în diverse domenii. În gastronomie, desemnează o pâine lungă, subțire și crocantă, specifică bucătăriei franceze; în arhitectură și decorațiuni, reprezintă un profil îngust din lemn, ipsos sau plastic folosit ca ornament sau pentru mascarea îmbinărilor; în artă, este instrumentul subțire cu care dirijorul conduce orchestra sau, în folclor, obiectul simbolic al magicienilor.