#iudaism

• Abraam — Variantă grafică, etimologică sau arhaică pentru numele biblic propriu masculin Avraam; conform textelor religioase și istorice, el este primul dintre cei trei patriarhi ai iudaismului, creștinismului și islamului (religiile avraamice), recunoscut pentru legământul său cu divinitatea și considerat părintele spiritual al multor popoare; (sens onomastic) nume de familie sau prenume rar întâlnit în spațiul românesc actual, dar prezent în documentele de arhivă bisericești.
• Abraham — Formă vest-europeană, germanică sau engleză pentru numele biblic propriu masculin Avraam (provenit din ebraicul 'Avraham'); (sens istoric/religios) primul mare patriarh al poporului evreu, recunoscut ca figură centrală fondatoare în iudaism, creștinism și islam; (sens onomastic modern) nume de familie utilizat la nivel internațional și adoptat inclusiv în onomastica românească; (toponim) numele mai multor localități din lume sau al unor repere geografice numite în onoarea unor personalități istorice.
• Adiabene — Regat antic asirian situat în nordul Mesopotamiei, în regiunea râurilor Tigru și Marele Zab, care a funcționat structural ca stat vasal sau provincie autonomă în cadrul Imperiilor Part și Sasanid; este renumit în istoriografia universală datorită conversiei oficiale a dinastiei sale regale (conducătorii Monobaz I și regina Elena) la iudaism în secolul I d.Hr. Acest teritoriu reprezintă un punct de referință istoric esențial pentru studiul interacțiunilor politice și religioase din Orientul Apropiat antic.
• Adonai — Nume ebraic utilizat în Vechiul Testament (Tora) pentru a desemna divinitatea supremă, tradus literal prin 'Domnul meu' sau 'Stăpânul meu'. Acest termen liturgic și teologic este folosit în mod tradițional de comunitățile mozaice ca un substitut plin de pioșenie și respect pentru a evita rostirea Tetragramei sacre (YHWH), al cărei nume este considerat inefabil.
• Agheu — Numele unuia dintre cei doisprezece Profeți Mici ai Vechiului Testament, autorul cărții biblice canonice care îi poartă numele. Mesajul său profetic, rostit în jurul anului 520 î.Hr., s-a concentrat pe îndemnarea poporului evreu întors din exilul babilonian de a reconstrui Templul din Ierusalim, fiind recunoscut ca o personalitate centrală în perioada post-exilică a iudaismului.
• Amos — Numele unui profet evreu din secolul al VIII-lea î.Hr., originar din tecucii Iudeii, considerat autorul cărții biblice omonime din Vechiul Testament. Mesajul său teologic s-a concentrat pe justiția socială, condamnarea corupției elitelor și apelul la moralitate absolută, numele său fiind utilizat istoric și ca prenume masculin de origine ebraică semnificând 'purtător de griji' sau 'cel încărcat'.
• aniconie — Absența sau interzicerea reprezentărilor figurative, antropomorfe ori zoomorfe ale divinității, sfinților sau ființelor vii în arta sacra și în spațiile de cult ale unor religii. Această practică cultural-religioasă preferă utilizarea de simboluri abstracte, motive geometrice, caligrafie sau elemente vegetale pentru a evoca prezența divină fără a o materializa într-o formă antropomorfă restrictivă.
• aniconism — Doctrină, curent sau sistem de convingeri care interzice sau descurajează crearea și venerarea de imagini materiale ce înfățișează divinitatea sau alte entități spirituale. Spre deosebire de iconoclasm, care implică distrugerea violentă a imaginilor existente, acest concept reprezintă o conduită preventivă, preferând manifestarea sacrului prin intermediul cuvântului scris, al textelor sacre sau al simbolurilor non-reprezentative.
• ardere-de-tot — Sacrificiu ritual antic, întâlnit în mod specific în tradiția iudaică veche (vechiul testament) și în alte culte religioase timpurii, constând în distrugerea structurală și completă prin foc a unui animal jertfit pe altar, ca ofrandă adusă divinității; holocaust. Termenul exprimă renunțarea totală a credinciosului în favoarea sacrului, carnea nefiind consumată de oameni.
• Avraam — Nume propriu masculin de origine ebraică (Avraham), tradus etimologic prin 'tată al multor neamuri' sau 'părinte al mulțimilor'. În context istoric și religios, reprezintă patriarhul biblic considerat întemeietorul spiritual și fizic al poporului evreu și figura centrală a celor trei mari religii monoteiste (iudaism, creștinism și islam), fiind recunoscut universal ca un simbol suprem al credinței absolute, al ospitalității și al ascultării față de divinitate.