#istorie politica

• anarhistă — Forma feminină pentru termenul anarhist; femeie, militantă sau activistă care aderă la principiile și valorile anarhismului, militând pentru abolirea ierarhiilor instituționale opresive și a controlului guvernamental. Ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin care descrie o organizație, o ideologie, o revistă sau o mișcare cu caracter profund anti-autoritar, descentralizat și bazat pe emancipare socială autonomă.
• antiburghez — Care este ostil burgheziei, valorilor, mentalităților sau rânduielilor acesteia; atitudine politică, socială sau ideologică specifică doctrinelor de stânga (marxism, comunism) ori unor mișcări artistice de avangardă care resping convenționalismul, materialismul și spiritul conformist al clasei de mijloc. Ca substantiv, definește persoana sau militantul care luptă împotriva ordinii sociale burgheze.
• anticlerical — Care se opune clericalismului, influenței excesive a clerului sau a instituțiilor bisericești în viața politică, socială, culturală și administrativă a unui stat; adept al laicității și al separării stricte dintre biserică și stat. Ca substantiv, definește o persoană sau un militant politic care critică privilegiile ecleziastice și militează pentru secularizarea instituțiilor publice.
• anticlericalism — Curent ideologic, atitudine politică sau mișcare socială care se opune clericalismului; doctrină care combate influența ierarhiei ecleziastice în treburile publice, politice, juridice și educaționale ale statului. Acest fenomen istoric, dezvoltat masiv în timpul Iluminismului și al Revoluției Franceze, promovează laicitatea, libertatea conștiinței și secularizarea completă a instituțiilor guvernamentale.
• anticolonialism — Curent ideologic, atitudine politică sau mișcare socială manifestată global împotriva colonialismului și a dominației imperialiste; doctrină care condamnă exploatarea teritoriilor dependente de către puteri străine și susține dreptul popoarelor colonizate la autodeterminare, suveranitate și independență națională. Acest fenomen istoric a cunoscut apogeul în secolul al XX-lea, ducând la prăbușirea marilor imperii coloniale europene.
• antiparlamentarism — Doctrină, atitudine sau curent ideologic care condamnă și respinge parlamentarismul ca formă de organizare politică și de conducere a unui stat. Acest fenomen structural se bazează pe ideea că parlamentele sunt ineficiente, corupte sau incapabile să rezolve crizele naționale, promovând în schimb sisteme corporatiste, tehnocratice ori autocrate unde decizia este concentrată la nivel executiv.
• antiregalism — Doctrină, atitudine sau mișcare politică ce se opune regalității, monarhiei sau autorității regale; republicanism. Acest curent ideologic contestă legitimitatea transmiterii ereditare a puterii de stat, militând pentru abolirea instituțiilor monarhice și înlocuirea lor cu o formă de organizare republicană sau democratică, unde conducătorii sunt aleși periodic de către cetățeni.
• antiregalist — Care se opune regalității, monarhiei sau sistemelor de guvernare conduse de un rege; adept al antiregalismului ori al republicanismului. Ca adjectiv, descrie manifestări, scrieri, partide politice sau doctrine axate pe eliminarea privilegiilor coroanei și înlocuirea monarhiei cu o formă democratică de stat. Ca substantiv, desemnează persoana care luptă activ pentru instaurarea sau menținerea republicii în detrimentul monarhiei.
• antirepublican — Care se opune republicii ca formă de guvernământ, principiilor republicane sau unui partid numit Republican. În sens constituțional și istoric, descrie discursuri, facțiuni ori doctrine care susțin restaurarea monarhiei sau instaurarea unui regim autoritar ce elimină separarea puterilor în stat și suveranitatea populară, promovând în schimb privilegii ereditare ori autocrația.
• antirepublicanism — Doctrină, atitudine sau orientare politică bazată pe opoziția față de republică și față de principiile republicane de guvernare. Acest curent ideologic contestă legitimitatea democrației reprezentative, a suveranității populare și a abolirii monarhiei, militând adesea pentru restaurarea dinastiilor regale, conservarea privilegiilor aristocratice sau instaurarea unor forme de autocrație și absolutism statal.
• antirevizionism — Doctrină, atitudine sau mișcare politică ce se opune revizionismului; atitudine fermă de menținere a frontierelor existente sau a dogmelor ideologice stabilite. În contextul relațiilor internaționale, reprezintă opoziția față de modificarea tratatelor de pace și a granițelor statale, iar în contextul istoriei mișcărilor comuniste (în special în perioada sino-sovietică), desemnează apărarea ortodoxiei marxist-leniniste împotriva reformelor considerate deviante.
• antirevizionist — Care se opune revizionismului; persoană sau mișcare ce susține menținerea frontierelor teritoriale actuale ori prezervarea dogmelor ideologice stabilite. În contextul relațiilor internaționale, descrie opozanții modificării granițelor statale fixate prin tratate, iar în istoria curentelor politice de stânga, desemnează apărătorul ortodoxiei doctrinare marxist-leniniste împotriva reformelor considerate deviante.
• antiromânism — Curent ideologic, doctrină, atitudine sau manifestare sistematică de ostilitate, intoleranță și aversiune față de tot ceea ce este românesc (popor, limbă, cultură, tradiții sau statalitate); românofobie. Acest fenomen sociopolitic se manifestă prin răspândirea de stereotipuri etnice negative, discriminare instituțională a minorităților românești din afara granițelor sau acțiuni propagandistice menite să delegitimeze istoria și valorile naționale.
• antisionism — Doctrină, atitudine sau mișcare politică și ideologică ce se opune sionismului; orientare care critică sau respinge ideea autodeterminării evreiești, crearea ori legitimitatea existenței statului Israel ca patrie națională a poporului evreu. Acest concept politic complex îmbracă diverse forme, de la critici geopolitice adresate politicilor guvernamentale israeliene în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, până la opoziții de natură religioasă, seculară ori ideologică manifestate în cadrul diferitelor culturi globale.
• antisionist — Care se opune sionismului, ideii de autodeterminare evreiască sau legitimității existenței statului Israel; adept al antisionismului. Ca adjectiv, descrie discursuri publice, rezoluții diplomatice, manifestări de protest ori doctrine politice care critică structura statală și acțiunile guvernamentale israeliene. Ca substantiv, desemnează persoana care contestă principiile mișcării naționaliste evreiești din motive politice, religioase ori ideologice.
• antisocialist — Care se opune socialismului, doctrinelor socialiste sau regimurilor politice bazate pe această ideologie. În context istoric și politic, se referă la mișcări, discursuri, partide (de regulă conservatoare, liberale sau capitaliste) ori curente de opinie care critică proprietatea de stat, centralizarea economică și controlul guvernamental, militând pentru proprietatea privată, economia de piață liberă și individualism.
• apartheid — Politică de stat oficială de segregare rasială, discriminare sistemică și opresiune economică aplicată de guvernul minorității albe din Republica Africa de Sud împotriva populației de culoare între anii 1948 și 1994. Acest regim structural se baza pe separarea completă a comunităților în zone rezidențiale, școli și spitale distincte, privând majoritatea de drepturile politice fundamentale.
• Arias Sanchez — Numele de familie al lui Óscar Arias Sánchez, om politic din Costa Rica, președinte al țării în perioadele 1986–1990 și 2006–2010, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1987 datorită eforturilor sale de a pune capăt crizelor politice și războaielor civile din America Centrală prin Planul de Pace Esquipulas II.
• arracevism — Un termen doctrinar rar, utilizat în analizele socio-politice sau istorice pentru a descrie o formă timpurie de radicalism agrarian, mișcare de emancipare locală sau doctrină fracționară apărută în anumite regiuni europene. Reprezintă un element conceptual studiat în istoria ideologiilor politice de nișă, reflectând tensiunile sociale legate de redistribuirea resurselor funciare și structurile tradiționale de putere.
• austromarxistă — Care aparține austromarxismului sau este specific acestui curent politico-ideologic de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea din Austria; doctrină care a încercat să reconcilieze marxismul ortodox cu reformismul democratic, aducând contribuții majore în analiza naționalismului și a autonomiei culturale. Ca substantiv, desemnează o femeie care aderă la principiile teoretice și tactice ale acestei mișcări social-democrate austriece.