#iss

• abaxial — Termen anatomic și histologic care descrie o structură situată în afara axei corpului sau a unui organ, orientată în direcție opusă axei centrale. În embriologie și anatomia dezvoltării, se referă la suprafețele sau țesuturile care se dezvoltă la distanță de axul median (de exemplu, fața inferioară a unei formațiuni primitive sau a unei structuri foliare utilizate în fitoterapie).
• abcedere — Acțiunea de a abceda și rezultatul ei; substantivarea procesului prin care un infiltrat celular inflamator se transformă într-o colecție purulentă circumscrisă.
• abcisă — Prima coordonată a unui punct într-un sistem de referință cartezian bidimensional (axa Ox), utilizată frecvent în graficele medicale, studiile epidemiologice și reprezentările statistice pentru a plasa variabila independentă (de exemplu, timpul, doza de medicament sau vârsta).
• Abebe — Eponim utilizat în studiile de psihiatrie transculturală, etno-psihiatrie și antropologie clinică pentru a ilustra fenomene de transă, posesie sau tulburări disociative specifice Cornului Africii (sindromul sau manifestarea Abebe). Termenul analizează modul în care conflictele psihice severe, traumele colective sau stresul acut sunt modelate cultural sub forma unor crize convulsive disociative, halucinații mistice structurate sau stări de dedublare a personalității integrate în folclorul medical local.
• abiotrofic — Însușire care se referă la abiotrofie; caracterizat printr-o pierdere treptată a vitalității, o degenerare progresivă sau o incapacitate de nutriție și dezvoltare normală a unor celule, țesuturi ori organe, cauzată de factori intrinseci sau genetici, în absența unei cauze externe evidente.
• abiotrofie — Fenomen biologic sau stare caracterizată prin pierderea treptată a vitalității, diminuarea rezistenței fiziologice și degenerarea progresivă a unor celule, țesuturi ori organe. Acest proces de degradare timpurie sau declin funcțional este determinat de factori interni, constituționali sau genetici, manifestându-se în absența unor agresiuni exterioare evidente.
• ablega — A trimite un delegat, un ambasador sau un reprezentant oficial într-o misiune specială de negociere ori reprezentare; a îndepărta temporar pe cineva dintr-o funcție publică prin trimiterea sa într-o delegație externă. În dreptul administrativ istoric și în procedurile ecleziastice clasice, termenul descria numirea formală a unui emisar împuternicit să acționeze în numele unui suveran sau al unui conciliu.
• ablegare — Acțiunea de a ablega; trimiterea oficială a unui delegat, reprezentant sau emisar diplomatic într-o misiune specială sau la o curte străină. În vechiul drept administrativ și în procedurile ecleziastice, termenul desemna și actul formal prin care o persoană cu o funcție publică incomodă era îndepărtată temporar din centrul de putere prin intermediul unei însărcinări externe obligatorii.
• abolițiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abolire” sau varianta juridică „aboliție”.
• abordat — Care a fost făcut obiectul unei discuții, analize, cercetări sau tratări teoretice ori practice (despre subiecte, probleme, teme); (despre persoane) care a fost interpelat, contactat direct sau căruia i s-a adresat cineva în scopul de a iniția o conversație ori o colaborare; (în sens maritim sau militar) ambarcațiune care a fost atinsă de o altă navă sau capturată prin manevra de abordaj.
• abscisă — (Matematică) Prima coordonată a unui punct dintr-un sistem de coordonate carteziane plane sau spațiale, reprezentând distanța măsurată de la axa verticală (ordonata) de-a lungul axei orizontale (axa Ox).
• abscizie — (Botanică) Proces fiziologic natural de separare și cădere a frunzelor, florilor sau fructelor uscate ori coapte, datorat formării unui strat special de celule slab cimentate la baza pețiolului.
• absciziune — (Botanică, rar) Variantă lexicală mai puțin frecventă pentru termenul 'abscizie', care desemnează procesul fiziologic de separare și detașare naturală a frunzelor, florilor sau fructelor de pe plantă; (istoric, chirurgie) tăiere, extirpare sau ablațiune a unui țesut.
• absent — 1. Adjectiv care descrie o persoană care nu se află de față în locul unde ar trebui sau ar fi fost de așteptat să fie; lipsă. 2. Figurat: distras, cufundat în gânduri, neatent la realitatea imediată. 3. În filozofia morală și ontologie, termenul definește categoria non-prezenței, lipsa unui element esențial (cum ar fi absența binelui sau a valorilor etice dintr-o acțiune) ori un principiu abstract care deși nu se manifestă fizic, influențează dinamica realității.
• absența — A lipsi dintr-un loc, dintr-o colectivitate sau dintr-o situație în care prezența era obligatorie, necesară sau așteptată; a nu fi de față. În filozofia morală și ontologie, verbul este utilizat metaforic pentru a descrie retragerea, neparticiparea sau suspendarea deliberată a unui principiu călăuzitor, a unei valori sau a datoriei etice dintr-un anumit context existențial.
• absentat — Forma de participiu trecut a verbului „a absența”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie o stare, un principiu, o valoare sau un individ care a lipsit ori s-a retras dintr-un cadru asumat. În dezbaterile de etică și ontologie, termenul califică elementul axiologic care a fost suspendat în mod conștient, lăsând un vid moral sau o discontinuitate în aplicarea normelor de conduită.
• absenteist — Persoană care lipsește în mod repetat, obișnuit și nemotivat de la îndatoririle profesionale, școlare, civice sau morale; care manifestă absenteism. În filozofia morală și critică, termenul desemnează individul care își abandonează conștient responsabilitatea în cadrul contractului social, alegând o poziție de izolare sau neutralitate complice în detrimentul implicării comunitare.
• acrodistrofie — Afecțiune cronică structurală caracterizată prin alterarea troficilor și degenerarea progresivă a țesuturilor de la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare, oasele degetelor). În context clinic, această tulburare metabolică și neurologică severă se manifestă frecvent prin ulcerații cutanate recidivante, resorbție osoasă distală și distrugerea filetelor nervoase periferice, fiind strâns legată de polineuropatii ereditare sau tulburări circulatorii distale.
• acromatofil — Care nu manifestă afinitate pentru coloranții histologici sau biologici standard, rămânând incolor ori fixând foarte greu pigmenții în timpul tehnicilor de laborator. Termenul descrie structuri celulare, țesuturi sau microorganisme care prezintă o rezistență naturală la colorarea histochimică uzuală.
• acromatofilie — Proprietate sau caracteristică a unor celule, țesuturi ori structuri anatomice microscopice de a fi acromatofile, manifestând o rezistență totală sau o lipsă completă de afinitate față de coloranții biologici uzuali. În tehnicile de laborator, această condiție biochimică structurală împiedică fixarea pigmenților, lăsând probele incolore în urma expunerii la reactivi.