#introspectie

• autoanaliza — A supune propriile stări sufletești, gânduri, comportamente, motivații sau sentimente unei analize riguroase, lucide și sistematice; a se autoexamina din punct de vedere psihologic pentru a se cunoaște mai bine sau pentru a-și rezolva conflictele interioare.
• autoanalizare — Acțiunea de a se autoanaliza sau rezultatul ei; proces de examinare conștientă, detaliată și sistematică a propriilor procese mentale, stări emoționale, motive și comportamente; introspecție. În contexte tehnice sau medicale rari, poate desemna și rularea unei proceduri automate de diagnosticare sau analiză chimică executată de un aparat asupra propriilor componente sau eșantioane introduse.
• autoanalizat — Care a fost supus unei autoanalize; persoană care s-a examinat pe sine însuși în mod riguros, profund și lucid din punct de vedere psihologic ori comportamental.
• autocontempla — A se privi, a se examina sau a se analiza pe sine însuși cu profundă atenție, detașare sau admirație; proces psihologic sau spiritual de introspecție reflexivă prin care o persoană își investighează propriile gânduri, stări emoționale, acțiuni sau identitatea profundă. Implică o orientare conștientă a facultăților cognitive spre propriul nucleu existențial.
• autocontemplare — Acțiunea de a se autocontempla și rezultatul ei; proces profund de introspecție, meditație și analiză interioară prin care un individ își examinează propriile gânduri, stări emoționale, mecanisme psihologice și conștiința de sine. Această practică structurală permite dobândirea unei clarități existențiale superioare și o evaluare detașată a propriei identități.
• autocunoaște — A se explora, a se analiza și a ajunge să își înțeleagă pe sine însuși în mod conștient, profund și obiectiv; proces reflexiv prin care un individ își identifică propriile trăsături de personalitate, valori morale, limite, emoții și mecanisme cognitive. Această acțiune structurală reprezintă pilonul fundamental al inteligenței emoționale și al dezvoltării personale continue.
• autocunoaștere — Acțiunea de a se autocunoaște și rezultatul ei; procesul cognitiv, emoțional și spiritual de explorare conștientă a propriei personalități, prin care un individ dobândește claritate asupra motivațiilor, valorilor, defectelor și calităților sale. Acest mecanism structural reprezintă fundamentul dezvoltării personale și al maturizării psihologice umane.
• autodescoperire — Procesul conștient, intim și voluntar prin care un individ își explorează propriul univers interior pentru a-și conștientiza talentele ascunse, valorile morale supreme, dorințele profunde sau adevărata identitate existențială. Această călătorie structurală de introspecție reflexivă este esențială pentru dobândirea maturității emoționale și deblocarea potențialului personal maxim.
• autoexamen — Examinare pe care o face cineva asupra propriei persoane; investigare clinică preventivă realizată individual (precum palparea) sau analiză critică interioară a propriilor gânduri, cunoștințe, comportamente și stări de conștiință.
• autoexamina — A se cerceta, a se analiza sau a se investiga singur din punct de vedere fizic, medical, intelectual ori spiritual; a-și supune propriul corp, comportament, gânduri sau cunoștințe unui examen critic și riguros, de regulă în scop preventiv ori corectiv.
• autoexaminare — Acțiunea de a se autoexamina și rezultatul ei; proces metodic prin care un individ își investighează propriul corp în scopul prevenirii unor afecțiuni sau își analizează critic stările sufletești, gândurile și cunoștințele.
• autoexaminat — Care a fost supus unui proces de autoexaminare sau analiză proprie; pacient care s-a investigat singur din punct de vedere fizic ori clinic înainte de triaj, sau individ care și-a evaluat critic propriile stări de conștiință și gânduri.
• autognoză — Cunoaștere de sine profundă, conștientă și sistematică a propriilor stări psihice, procese mentale, motivații sau comportamente; rezultat al unui efort introspectiv reflexiv. În sens clinic, reprezintă capacitatea unui individ de a-și evalua obiectiv propria personalitate și dinamica interioară, fiind un indicator esențial al maturității emoționale și al succesului terapeutic.
• autognozie — Procesul cognitiv sau capacitatea de autocunoaștere profundă și directă a propriilor stări psihice, gânduri, motivații și tendințe comportamentale; autognoză. În context filosofic și clinic, reprezintă fundamentul reflexiv prin care un individ își analizează propria identitate și dinamică interioară, tinzând spre o evaluare obiectivă a sinelui.
• autolămurire — Acțiunea de a se lămuri singur și rezultatul ei; proces interior de clarificare a propriilor gânduri, sentimente, îndoieli sau intenții prin analiză rațională și introspecție conștientă. În psihologia existențială și etică, reprezintă un efort reflexiv esențial prin care un individ își elimină confuziile conceptuale sau dilemele morale interioare, dobândind o viziune coerentă asupra propriei identități și acțiuni în absența unor ghidaje sau sfaturi externe.
• automeditație — Actul sau practica de a medita singur, fără ghidajul unui instructor, terapeut sau fișier audio extern; proces profund de introspecție conștientă și centrare mentală realizat prin tehnici proprii de respirație, concentrare și vizualizare. În psihologia transpersonală, reprezintă o formă avansată de autoreglare emoțională și explorare spirituală prin care individul își liniștește fluxul gândurilor, își analizează stările interioare și caută obținerea stării de prezență conștientă ori claritate existențială în deplină autonomie.
• autoobserva — A se observa pe sine însuși; a-și analiza în mod conștient, deliberat și obiectiv propriile stări psihice, gânduri, emoții, impulsuri sau comportamente. În psihoterapie (în special în cea cognitiv-comportamentală), reprezintă o tehnică fundamentală prin care un individ își monitorizează reacțiile interne în anumite contexte pentru a identifica tipare disfuncționale și a iniția o reorganizare comportamentală pozitivă.
• autoobservare — Acțiunea de a se autoobserva și rezultatul ei; metodă de investigare psihologică și conștientizare structurală ce constă în urmărirea și înregistrarea conștientă, de către un individ, a propriilor procese mintale, stări afective, reacții fiziologice și manifestări comportamentale. În terapia cognitiv-comportamentală, acest proces este utilizat ca un instrument esențial pentru identificarea tiparelor automate disfuncționale și pentru evaluarea obiectivă a progresului terapeutic.
• autoobservat — Care a fost supus unui proces de autoobservare; care este analizat, monitorizat și evaluat în mod conștient de către propria persoană. În studiile clinice sau comportamentale, termenul descrie starea unui subiect sau a unui set de reacții umane care au trecut prin filtrul introspecției, fiind documentate și conștientizate structural.
• autoobservație — Actul sau procesul de autoobservare; constatare, remarcă sau înregistrare analitică pe care o persoană o face asupra propriilor stări psihice, gânduri, reacții somatice sau manifestări comportamentale. În context clinic și educațional, reprezintă materialul empiric rezultat din introspecție, utilizat pentru a evalua dinamicile interioare, a corecta deprinderile disfuncționale și a dezvolta o conștiință de sine structurată.